La Valeria _ al treilea palon

              Ma duc la vale de parcă lunii apele mării când vânturile de desubt îşi aştern somnul şi păsarile se retrag într-un cântec încă nesăvârşit.  Alunec plonjând prin stelăria cerului cu îngerul în spatele meu surfând atent şi suplu sub crestele valurilor flămânde. E o linişte mare cât clipa din urmă rătăcită ca o oaie  zăludă de turma ei prin tufişuri de mărăcini. Dintr-o cornişa de deal prăvalită ca un acoperiş peste lume  răsare un soare orb picurând parcă sânge printre nori.

              La Valeria încordarea lăsase urme pe frunte ca niste boabe de rouă. Reuşise păna la urmă infirmiera să-mi dăruiască sânge nou.

Al treilea palon. Cand se deschide votul va invit sa votati, daca va place. Votati AICI alegand La Valeria sau ce altceva va place

ganju‑ioan‑autoportret2.jpg

SuperBlog _ Etapa 14 _ Ivan si voucherele

Proba nr 14 mă sperie.(La mine 14 e tot un 13, denaturat…) Mi se cere să fac o promovare pentru relansarea siteului magazinului online Azerty. Să fac o promovare profesionistă?  Îl las pe Manuel Cheţa să o facă, http://manubv.wordpress.com , e tânăr, a terminat anul acesta Construcții Aerospaţiale, face parte din clasa celor pasionați de tehnologie, în special de calculatoare,  se vede că are cunoştinţele necesare. Eu...           
Probabil profesioniştii, se promovează, se susţin, şi de-aia ajung pe primele locuri (nu e vre-un apropont, nicidecum), şi-au făcut firme de advertaining, websituri de prezentare, experienţă, au participat şi la primele  ediţii SuperBlog, sunt în top class, e lumea lor, e o treabă. Se cunosc între ei, se pândesc, se mai şi fură discret, profesionist (cine fură azi un ou…eu aş fura doar gălbenuşul, de-aia mă sperii cat de neterminat ar arăta bietul bou…mă abţin). În plus toată terminologia asta cosmopolită, englezită, IT-istă pe care de cele mai multe ori nu o inteleg.( Street View, must-have, friendly, sidebar, vouchere auzi vouchere) Cu siguranţă va trebui să găsesc  o altă abordare …originală.

“Dar de unde atâta originalitate, s-au plictisit şi oamenii ăştia să citească toate abracadabranteriile tale pe blog!” Şoptii la ureche îngerul Păsării ceţii surfând în spatele meu. Hmm, după război, mulţi viteji!…Să mă mai lase şi îngerul cu lamentările astea paduchioase, dacă mi-ar fi vrut binele îl lăsa dracului de surf şi punea mâna pe carte să-nveţe să navigheze în blogosferă. Altfel se punea acum problema!

Şi totuşi lumea publicităţii, n-o fi ea mică, dar nici atât de mare nu poa’ să fie. Câţi sunt cu adevărat profesionişti? Şi câţi fac bloging?  Să zicem o mie; zece mii, treacă de la mine.
Şi ăştia zece mii, câţi au clienţi de elită în faţa cărora să se desfăşoare, cu stil?... Că fotbaliştii online să zic au cu totul alte aplicaţii!... Cu vedetele, politicienii, shou bitz-ul şi tineretul de la PSD, cu toţii să fie o sută de mii . Mai mulţi?... poftim două sute. Ăştia două sute de mii se uită précis în blogu lui Cheţa  ca la poarta raiului.
M-am uitat în Zelist, Cheţa nu e(!?…) E Manafu, Ciutacu, Piticu, Groparu, Chinezu, Blogaru, eu undeva după 5700.

Restul, ceilalti, să zicem pănă la două milioane de potenţiali consumatori de net, nespecialişti, care dau si ei un email, un buzz două pe Mesenger, care dacă nu şi-au uitat parola, parcă l-au prins pe Dumnezeu de picior logaţi pe site-urile alea deochiate, în linişte să nu simtă nevasta când doarme sau spală vase la bucătărie; pentru oamenii ăştia mai puţin sofisticaţi, ce n-o să participe în viaţa lor la evenimente şi meetinguri într-o locaţie mai de lux sau mai boemă, cum o fi ea, unde să existe neaparat internet wireless,  pentru ei  mă gândesc la o lansare mai simplă, să putem răspunde direct tuturor întrebărilor.
Şi Ivan dacă vine cu turbinca şi bate în poartă la Azerty, musai să-i punem ceva în ea. Are vouchere n-are(…)  poate are omul numerar, trebuie sa-l facem fericit! Când vine şi-ntreabă, vrea omul răspunsuri:

_ Tabacioc este? Si răspunsul gata pregătit:

“Descoperă gama TOSHIBA, avem la cele mai bune preţuri!”... şi-un voucher pentru un Dunhill Cigarettes din partea casei.

_ Votchi este?

“Laptopuri de top pentru afacerea ta, alege ASUS!”... şi-un voucher  pentru Vodka Russia din partea casei.

_ Femei sunt?

“Noua gamă INSPIRON   N5010 !”... şi-un voucher pentru Eva, Mayra, sau Diva Hair –suvenir din partea casei

_ Lăutari?

“Media Playere, DVD Playere, Blu-RAY  Playere!”… şi-un voucher…

_Gata!!!... Nu cumpărăm nimic, ăştia n-au dragă pe Sorinel Puştiu!...

Să vorbim şi serios. În fond dacă o luăm metodic putem puncta:

·         Magazin online este? Este!

·         Există siteul – arată şi e, bine structurat.

·         Funcţional, simplu, accesibil, te informează despre electronicele din stocuri

·         Ai preţurile la îndemână alături de datele tehnice (Dau bine şi preţurile tăiate, nu le-am văzut!...)

·         Poţi da căutare rapidă direct pe produsul pe care-l doreşti, comform buzunarului tău de criză şi sprijinului nemijlocit al guvernatorului. (Dumnezeu să-i aibă în grijă cultura de viţă de vie de la Drăgăşani!)

·         Ai imformaţiile: Cum cumperi, Magazinul, Promoţiile, Contactul, Confidenţialitatea, Rate online, Servicii service.

·         Filtrarea avansată te ajută să-ţi alegi produsul.

Restul, în grija mea! Promovarea, relansarea, publicitatea, evenimentele, (nu voi renunţa desigur nici la ele).
Deschidem Campania în principal la două capete, ca la poker când vrei să prinzi chinta roială. Pun un link pe “traficul greu” al ălora care-l înjură pe preşedinte, şi celălalt link pe traficul uşor de ghicit al Realitătii TV de-l înjură pe Vântu. Celelalte trei cărţi(aşi) care le am în mână, sau în mânecă, acu cum vreţi s-o luaţi nu vi le spun, dar sigur nu e nici una, stelisti.ro si nici vre-un site de literatură, ca să nu credeţi, doamne ferşte că merg la cacialma.

Azerty da-mi un telefon şi pregăteşte nişte vouchere să semnăm contractul!

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 65 de puncte

Muţenia dacă _ al doilea palon

Îi scurtase de cap omul un roman. I-a scos apă ne-ncepută din fântână şi i-a turnat  să se cureţe de sânge şi sudori pe mâini şi pe chip la rădăcina unui pom. La primit în odaia bună cu ferestre la răsărit şi flori de muşcate. A întins stergarul pe masă şi la omenit ca pe-un învingător cu pâine şi vin. Tot timpul a rămas în picioare mândră. Pe cărarea nopţii în rătăcire la însoţit reavănă ca un ogor. I-a făcut un fiu.

L-a iertat si l-a iubit. O gazdă perfectă. Doar că nu i-a vorbit în limba dacă.

Pentru concursul de PA (proza arhiscurta)Saritura din palon 

VOTATI AICI DACA VA PLACE  Mutenia dacă 

SuperBlog _Etapa XIII-a _ Phuuuuu, hiiiii, bumbumbum, sau Masina viitorului

_ Ce faci Ionescule?

_ Documentare despre maşina vitorului, mă chinui… şti ce mult mă pricep la maşini!...

_ Măi tată, ce să spun, sună şi tu un prieten.

Bună idee, să-l sun pe Tomax. (Cum care Tomax?... ştrengarul de nepotu-meu, ăla de la Edimax. Îl găseşti mai jos pe blog, dacă l-ai uitat.Astea sunt vorbe catre cititor.)

_ Maşina viitorului, măi tataie, musai trebuie să facă; phuuuuu, hiiiii, bumbumbum şi să stropească cu apă!

Ştie ceva puştiul, Că doar el, nu eu, se va plimba cu maşina aia peste cincizeci de ani.

*

22 Decembrie 2059. În dana portului bucureştean din Băneasa a ancorat feribotul Atlantis, venit din Japonia cu un transport de SUV-uri Auris.  Este chiar un moment de referinţă, primul transport comercial cu aprobare  de desfacere  în piaţa de automobile a  Statelor Unite Independente Europene. S-a încheiat astfel un diferendum de peste treizeci de ani ce a ţinut izolat spaţiul comercial japonez al industriei auto rămăs consecvent dezvoltării tehnologiei

Hybrid Sinergy Drive

, împotriva deciziilor Summitului  Natiunilor de la Bucuresti.

Bătrânul hybrid Auris, interzis pe şoselele europene imediat după ce asteroidul CX114 izbise în 2019 pământul, înclinându-i axa  cu 12 minute şi 43 de secunde fix, spre dreapta (“Spre dreapta ca sa se bucure Crin”, zicea tataie, bietul Crin tot n-a ajuns preşedinte!) şi grăbind astfel fenomenul încălzirii globale; bătrânul Auris ziceam se întorcea triumfal pe pământ European ca un semn al revenirii la normalitate.

Ce nebunie a mai fost şi-atunci, când cu asteroidul!... Populaţia planetei intrase în panică, toţi patronii ieşiseră pe străzi să-i dea jos pe sindicalişti de unde se cocoţaseră, noi copii nu mai mergeam la şcoală, parlamentarii votaseră legea binelui public şi în baza ei se urcaseră în balonul construit de Vântu cu care voiau sa evadeze din lumea nesigură a Realităţii…  Se pare însă că gazul (sau Munaigazul) pus la dispozitie de Patriciu din rezervele de la Marea Neagră,  nu a fost de calitatea cea mai  bună şi neridicându-i la înălţimea cerută,  s-au atins în trecere de scutul antiatomic…Suficient cât să se consemneze în Cronica de la Moscova greaua pierdere. Toate astea mi le-a desluşit mie bunicu (tataie, cum îi spuneam eu) mai târziu, eu având pe-atunci doar 14 ani.

Dacă stau bine să mă gândesc, acum, după 40 de ani, cred că bunicu avea dreptate, se prea poate ca erorea să se fi produs nu din cauza axei pământului ci tot din cauza  calculelor greşite ale preşedintelui.(!...) Şi tot bunicu zicea, că să ţin bine minte pentru istorie, în 2014 când s-a ales preşedintele în al treilea mandat, pe viaţă, el n-a vrut, dar a vrut poporul.

Dar să nu mă pierd în amănunte, oricum n-am ajuns istoric, ar fi fost prea mult, că avem doi în familie.

Atunci la Marele Summit, a fost meritul exclusiv al marinarului (absolut nici o conotaţie peiorativă, dar aş fi repetat de prea multe ori cuvântul preşedinte în acelaşi text şi ştiu ce-nseamnă, de la bunicu, un bun stilist, nu e nevoie să citiţi tot ce scriu eu între paranteze), care, simţind deriva, mai întâi le-a oferit capilor lumii un prânz copios la cină; cu ciorbă de peşte, tocăniţă de ghebe şi stufat de mărar cu murături, fără ingrediente vânătoreşti. Totul natural, proaspăt, din supermarketurile româneşti. S-a zgârcit un pic la ţuică fiartă, deh mai trebuia păstrat ceva şi în patrimonial naţional, dar vinul, din belşug, pe ales, se făcuse în anul ăla,  a descreţit frunţile îngândurate de atâtea probleme ale Sefilor lumii.

Taman bine de pus la cale viitorul periclitat grav al planetei.  Măsurile preconizate în toate domeniile, măsuri extreme, pe calibrul situaţiei dificile create de pierderile de ozon, poluare, concentraţia gazelor, încălzire globală, scăderea eficacităţii sistemului imunitar, toate lucrurile astea consemnate cu grjă în Protocolul de la Montreal, şi  celelalte pe care le simţisem din plin mai ales după contactul cu asteroidul,  au fost unanim acceptate.     

Doar japonezul,  sub nici o formă nu a fost de acord în industria automobilelor să scoată din fabricaţie motoarele pe hidrocarburi. Era suficient în mintea lui, de shogun încăpăţânat, pasul făcut în întâmpinare,  prin lansarea mărcilor Prius şi Auris, cei doi hibrizi de success  înbinând  motorizarea electrică cu cea pe hidrocarburi. Atât  şi nimic mai mult, nici o altă concesie! Atunci s-a hotărât izolarea japonezilor.

Pusă în faţa deciziilor forului de conducere mondial, ştinţa s-a înhămat la căruţă şi în scurt timp drumurile europene au fost invadate,  după 2025 de maşinuţele urbane, simpatice, uşoare pe linia eco friendly cu motorizare pe baza electrică sau hydrogen. Partea cea mai interesantă a automobilului european de azi, pe lângă aspectul minimalist este modul cum se alimentează. În zilele cu soare îşi încarcă bateriile absorbind energia solară, şi când e înorat forţa vântului, curenţii de aer dirijaţi spre motorul în mişcare, printr-un sistem sofisticat de rotiţe, generează energie.

Cât despre unchiul SAM, cum să zic, el n-a prea respectat înţelegerea, l-a cam durut în cot de planetă şi având pe stoc însemnate rezerve de petrol i-a mai permis japonezului să strecoare  din când în când, câte-un transport de Toyote din generaţiile ălea mai de vârf, cu singura condiţie să ocolească Atlanticul, s-o ia pe dincolo, că-i mai ferit prin Oceanul Pacific.

Vreţi să vă spun ceva? Mi-era dor de Auris. Când l-am văzut ultima oară prin 2020 să zic, mă încântase consumul redus, dotările dar nu numai. Bunicul meu chiar a scris despre el ceva mai înainte, mi-a plăcut . Nu ştiu de ce ăia de la SuperBlog nu i-au dat un premiu mai mare. (Pulitzer,ceva ?!...)

De dimineaţă  primind telefonul de la Mariko-san, prietenul meu japonez, ambasadorul, m-am bucurat. Primul Auris coborât de pe feribot a fost al lui.. Strălucea auriu în lumina soarelui de-ţi lua ochii. (…Nu vă pripiţi cu concluziile, nu e nici o inadvertenţă. Suntem în decembrie 2059, şi am mai zis, i-adevărat şi că, “planeta a revenit la normalitate!”. De ce arde soarele în decembrie?... Am spus eu că arde?... Lucrurile s-au stabilizat, a fost depăşită faza critică a încălzirii globale, dar mai sunt sechele.  Nu mai avem patru anotimpuri, mai sunt numai două, şi iarnă, e doar în februarie –martie!…)

Am urcat în maşină şi am pornit. La volan, ambasadorul. Am făcut un ocol scurt şi am luat-o pe Şoseaua lui Oprescu, aia suspendată inaugurată în anii treizeci. Dedesubt oraşul, viu, forfotind,numai că nici acum oamenii nu păreau prea veseli, Pe străzile largi fără gropi maşinuţelor viu colorate din fibre carbonice, futurist desenate, unele proiectate ca nişte buburuze, altele cu siluete aerodinamice, parcă gata de zbor. se scurgeau lejer fără încrâncenarea vre-unei depăşiri. Stopurile suspendate vizibil, ca o bariera luminoasă în mijlocul traficului nu mai aveau culoarea galbenă de atenţie. Nici un claxon, nici un scrâşnet de roată. “Phuuuuu, hiiiii, bumbumbum”-ul, profeţia mea de copilărie cu privire la maşina viitorului avea să se împlinească doar în ultima ei parte “stropitul cu apă”, căci în urma maşinilor asfaltul rămânea spălat de la combustibil

În interior, primul lucru care îţi spune că eşti într-un Auris HSD este un "mini-schimbător" de viteze din răşină sintetică. După ce te-ai aşezat la volan ca ambasadorul, sau alături ca mine, observi indicatoarele Optitron cu lumină albastră, iar pe consola centrală sunt aliniate trei butoane reprezentând trei moduri de conducere: EV, ECO şi Power. Ba nu, acum sun patru s-a adăugat Hyun pentru hydrogen. (Si noi europenii care credeam că japonezi au adormit tradiţionalişti cum sunt)

“Modul Power este cel pentru performantă, graţie celor 203 CP generaţi de cele, acum trei propulsoare. Optimizarea consumului, folosirea corectă şi ecologică se face prin comandă electronică automată, respectându-se, în funcţie de viteza greutate şi unghi de atac, indicatorul sistemului hybrid.”

Explicaţiile ambasadorului îmi demonstrau limpede că e îndrăgostit de Auris şi i-a simţit lipsa în cei doi ani de când se afla la post. La un moment dat aplecându-se uşor într-o parte, şi-a ridicat mâinile de pe volan şi a deschis ceva ce părea a fi un cuptor cu microunde; a scos de acolo două cafele aburinde. Mi-a explicat, nu mai conducea el, îl programase pe Auris  pe pilot automat , avea un sistem de oglinzi şi senzori ce captau informaţiile în procesorul central.

_Si plăcerea şofatului?...” l-am întrebat eu.

_Rămâne competiţia dintre şofer şi calculator! Aici pe ecran, cu linia albastră se urmăreşte traiectoria şi comenzile ideale; linia verde este linia pilotului automat şi linia roşie, reflexele şi reacţiile şoferului.

_ (!…)

_După cum vezi mi-a numărat ceva greşeli. (…) N-am condus de mult !

SuperBlog _ Etapa XII_a _ Omul cu "pasaportul albastru"

                         Ziua de-a curmezişul nopţii pâlpâie ca un semn de carte. Urletul alb al himerei îmi dă târcoale. Strălucitoare, pasărea argintie mă cheamă la bord. Zborul e lung şi destinaţia mereu schimbătoare. Neliniştea sufletului meu călător m-a făcut să întrezăresc o zonă nomadă în rădăcinile din care-mi trag seva. Eu chiar cred că la origini, într-un alt timp sămânţa mi-a fost împrăştiată de păsări în cele patru vânturi. Si în viaţa pe care-o trăiesc acum, glasurile răspândite de demult mă cheamă să recunosc o clipă, un anotimp, un gând, o lacrimă de fericire. Eu chiar m-am născut călător

                         Ating marginea acelei lumi şi totdeauna mă întorc cu TAROM-ul. Cum de-a fost posibil, cine mi-a oferit darul de a zbura fără limitele dependenţei de costuri şi timp, în deplină satisfacţie nesăbuită a simţurilor ?...

                          Desigur nimic nu ar fi fost posibil fără competiţia blogerilor SuperBlog 2010. Am câştigat un premiu scriind un post în care am explicat mesajul principal al primei campanii de imagine din istoria de jumătate de secol al “mărcii” TAROM _ “Drumul ne formează, dar destinaţia ne defineşte”pe care compania şi la asumat ca parte a strategiei operatorului aerian român de a promova serviciile oferite consumatorilor săi, în contextul aderării la alianţa SkyTeam în iunie 2010.

                          Din fişele mele de documentare:

                          SkyTeam este cea de-a doua mare alianţă internaţională din lume, ce oferă pasagerilor săi acces la o reţea lărgită de destinaţii, cu mai multe frecvenţe şi conexiuni. Odată cu aderarea la SkyTeam, TAROM a trecut la programul de fidelitate Flying Blue – creat şi operat de Air France şi KLM. În prezent, acest program numără peste 15 milioane de membri, din întreaga lume.

                          Flying Blue vă ajută să acumulaţi uşor Mile(piloţii măsoară zborurile în mile) oriunde mergeţi. Milele pe care le acumulaţi sunt adăugate pe card în contul dumneavoastră online şi le veţi putea folosi pentru bilete-premiu spre o destinaţie aleasă de dumneavoastră, dar şi pentru multe alte oferte excelente. De asemenea, puteţi să cumpăraţi Mile pentru a le oferi cadou unui prieten sau pentru a vă completa contul, astfel încât să vă puteţi permite călătoria visurilor dumneavoastră.

                         Există patru niveluri de membru, începând cu Ivory şi continuând apoi cu trei niveluri Elite: Silver, Gold şi Platinum. Fiecare nivel oferă beneficii şi privilegii, iar cu cât ajungeţi mai sus, cu atât cresc avantajele.

                         Profesionalismul dovedit în cei peste 90 de ani de zbor în Romania, solidul capital de încredere şi noul brand contemporan, modern făcând parte din elita aviaţiei mondiale, priveşte viaţa ca sumă a tuturor destinaţiilor şi îşi propune să ofere consumatorilor experienţe noi.

                        „Oportunitatea TAROM este de a deveni alegerea numărul 1 în topul preferinţelor românilor în ceea ce priveşte liniile aeriene, iar noua campanie urmăreşte să capteze acest moment benefic şi să schimbe imaginea învechită a mărcii spre o companie construită pe valori autentice,” declara în debutul campaniei Bogdan Marin, Director Strategie din partea TAROM.

                          Destinul unui om este de fapt o sumă de destinaţii spunea frumos şi Loredana Caradimu, Unit Business Director Ogilvy când mi-a înmânat premiul cel mare „paşaportul albastru” şi cu el libertatea de a-mi împlinii toate visele. Singura grijă în momentul de faţă este să intru pe site-ul TAROM (www.tarom.ro) să accesez serviciul check-in online să-mi aleg scaunul şi tipul de mâncare dorit.

                            Mâine zbor în Dubai. Abia aştept să aud glasul cald, liniştit: „Comandantul şi însoţitoarele de bord vă urează călătorie plăcută! Salutăm prezenţa printre noi a omului cu paşaport albastru!”

                            Plecăm de aici, ca sa ajungem acolo, ca să plecăm din nou. Drumul ne formează, dar destinaţia ne defineşte. Numai la destinaţie aflăm cine suntem.

                             Eu de AICI, am aflat. Înseamnă că am ajuns UNDEVA. Sunt omul cu „paşaportul albastru”.  Mă aude CINEVA?!...

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 72 puncte