Ming este numele unei
dinastii chineze instalată prin 1368 care a concentrat puterea autocraţiei
feudale în imperiul chinez, sacrificând la propriu pe toţi demnitarii cu minţi
luminate şi pe hoţi, înăbuşind orice încercare de revoltă a opoziţiei. Tortura
prin jupuire era instrumentul prin care călăii, aplicau în mentalul colectiv ordinele şi regulile
împăratului. Prizonierii, dar şi hoţii în aceeaşi măsură, erau agăţaţi cu capul
în jos precum într-o măcelărie animalele sacrificate şi pielea le era smulsă de
la glezne în jos până ce se scurgeau, tot mai firave urletele
durerii din trupurile vii.
De mirare pentru mine
tratamentul egal aplicat disidenţilor şi hoţilor. Probabil că meseria de hoţ, veche
ca şi preacurvia, dăinuiau în firea
omului, nu se lăsau stăpânite, putând fi un potenţial pericol pentru vistieria
şi orgoliul împăratului. (Pentru preacurvie, fără legătură cu contextul, de-a
lungul civilizaţiilor s-au inventat pietrele aruncate de la distanţă, să nu rişti
nu-i aşa, atingerea trupurilor acelora diavoleşti, de înflăcărarea propriilor gânduri.
Dar nu despre Ming va fi
vorba în continuare, ci despre Mang.
Nu vreau de loc să forţez
nota şi consideraţiile de până acum sunt doar magma latentă din spatele
literelor, o forţă originară, un potenţial miraculos, autocuantificat prin
reducere teozofică, vă rog să nu deschideţi Dex-ul, nu e nevoie, ascultaţi doar
sunetul Ming- Mang, ca un balans, Ming- Mang, ca o limbă de clopot în dans.
Azi, împăratul e gol! Şi e o
altă natură, ura nu dă în clocot şi iubirea de ţară n-are măsură.
Noi nu mai avem ţară, nici
graniţă! O cărară în baniţă, afară.(…) Suntem diferiţi la culturi, ei cultivau pământul,
noi cultivăm cuvântul cu înjurături. Ne-am împărţit sentimentele după voturi şi găleţi cu
pişcoturi. Comform înţelegerii lor – puterea la Palatul Victoria, opozitia la
televizor şi gloria la nea Mitică la Ligă, el împarte sarmale cu mămăligă. Cine
are carte are parte!… ZBANG!
Şi uite că am ajuns şi la
Mang, plagiant sinistru, nominalizat în neant de Ponta, pontat pe ştat de ministru de
senzaţie, la educaţie. El vrea reformă şi are un pont în platformă, să elimine
prin ordin de front jupuirea de piele, tortura prin examen, BAcool şi toate
cele.
Amen!
S-a făcut seară. În Palatul Victoriei
luminările se sting. Pe Bulevardul Magheru sosesc elevele de la Jean Monnet(scuze!)
să mulţumească USleului.
