Breaking news. Rus...

            Dacă vine Dragnea la interne eu cred că se va merge până la capătul nopţii. Ne-am mai întors dintr-o gaură roşie, dar nu sunt semne că ne-am mai putea întoarce dintr-o gaură neagră, vie şi înşelătoare deschisă ţării la Referendum, de Iude.

          Nu se doarme bine la Cotroceni. Se aude că acolo bântuie o stafie. Şi furnici nebune colcăie-n soare la Neptun. O ştire. 
          Nu se mai doarme nici în cimitire, morţii învie din cătun în cătun.

          E o agitaţie la guvern, plagiatorii recompun listele. Curtea Constituţională tace etern.

          Isărescu-şi scrie Tristele...

          Cei care n-am plagiat şi nu ne-am dus nici la vot, nu ne regăsim nicăieri. Se aşterne negura rece peste noi, peste tot. 

          Dacă Dragnea trece la interne, vin ploi.

S-a cântat imnul la Londra

            

           Trebuia să vină aurul!

          Medalia 300 din palmaresul olimpic al României nu putea fi decât de aur. Puţine dintre ţările mari şi puternice ale lumii au dreptul să intre în club 300. Ai trei sute de medalii în timpul olimpiadelor moderne, eşti primit în Pantheon cu toate onorurile.

          Nici nu se putea mai bine o potrivire a hazardului la întâlnirea cu gloria! Cu siguranţă, gimnastica merita să fie regina, iar Sandra Izbaşa priviţi-o cu câtă modestie şi strălucire îşi poartă sceptrul!

          Mă întreb, incorigibil şi visător şi nu înţeleg!...

          Fata asta frumoasă, se va întoarce acasă şi, va da mâna cu un plagiator sacrileg.

          Să ne trezim oameni buni! S-a cântat imnul.

Mere otrăvite

           

            Dacă poveştile în viaţă s-ar adeveri, ar fi trebuit ca azi, Ilenele Cosânzenele să aştepte răbdătoare să vină Făt Frumos şi, ele doar să întindă grumazul lor suplu, pregătit să poarte cu mândrie şi şarm rafinat, medaliile olimpice. Se pare că spadasinele noastre au crezut prea mult în poveşti şi spadele lor altădată fulgerătoare, s-au îndoit sub taifunul coreean.

          Ce dureroasă iluzie, când constaţi că visul de mărire a căzut din pom ca un măr putrezit. Putrezit, sau otăvit?

          Se întreabă Anca Măroiu:

          – Dacă atunci când au fost în pregătire la noi, coreencele ne-au citit poveştile şi ne-au otrăvit merele?... Prea se mişcau pe planşă sigure pe vrăji! Iar ale noastre, completez nu puteau rupe vălul de pe ochi, pânza de păianjen care le împilase braţul.

          Aşa e în sport. Când eşti prea sigur de glorie, îţi scapă bidivii din hamuri, se scutură merele-n ramuri, fuge pământul de sub picioare şi nu faci istorie.

          N-a fost să fie sărbătoare!

          Medalia cu numărul 300 se amână!

          Ne-am învăţat de la Referendum, până...

Duelul dintre o sabie si un Nikon

            Aseară la Londra echipa de sabie a rămas până la urmă cu argintul. Emoţiile se pare, le-au tăiat elanul băieţilor. Oricum performanţa e uriaşă. După finală, m-am liniştit schimbând câteva vorbe cu un Nikon

          Nikonul acesta a mai poposit pe blogul meu. Îi place Pasărea ceţii şi din când în când îmi face daruri. De data asta darurile sunt deosebite, strălucesc. Mici accesorii pe care doar femeile elegante le preţuiesc.

          Las şi o adresă unde pot fi comandate Georgianei eventual
florescu_elena_georgiana@yahoo.com

.

Săbii de aur

            Muşchetarii din echipa de sabie a României au făcut un turnir fantastic. Sentimentul meu e că au la ei armele cu care să câştige finala olimpică. Cu ruşii în semifanele a fost o încleştare teribilă şi, cu toate atacurile paranormale energetice direcţionate din tribună către arbitrii, până la urmă sportivii noştrii cu multă stăpânire de sine şi inteligenţă, au suflat în iaurt, aruncând măştile de pe faţă, doar atunci când au fost siguri că tuşele sunt bine fixate şi nu se mai pot şterge din liste, ca la Referendum alegătorii. (Ce bine că Referendumul a fost înainte!)

          N-am nicio treabă, dar ruşii ăştia ar putea lua lectii la numărarea tuşelor valabile de la experţii noştrii Dragnea, Oprişan, sau ar conta şi un stagiu de manipulare de un an cu domnul doctor Ponta, că tot e prietenie mare.

          Ne duielăm cu Corea de Sud. Ora 20,45. Sentimentul meu e că ar fi timpul aurului.