Cǎluţul cabrat de pe botul bolidului roșu, strâns între douǎ tiruri, nechezǎ supǎrat scuturându-și coama furioasǎ la
adresa guvernului. Citise master planul general de la transporturi și realizase
cǎ visul autostrǎzii Sibiu - Pitești pe Valea Oltului se spulberase. SuperDan,
adicǎ eu la volan, încǎ nu ajunsesem la faza înjurǎturilor. La orizont se
profila o noapte frumoasǎ și nu avea niciun sens sǎ-i stric farmecul. Ce era sǎ
fac? Discutam cu cǎluţul cabrat, prinși între douǎ tiruri de marfǎ, incitându-l
sǎ ia atitudine.
De
fapt la Viena pierdusem timp preţios, când sǎ trec Dunǎrea ca sǎ ajung la
Donauturn. Un carambol, oprise mai mult de o orǎ circulaţia. Tocmai atunci
niște protestatari verzi se gǎsiserǎ sǎ ocupe toate birjele din faţa Palatului Schönbrunn, cele din Piata Herbert-von-Karajan
vis-a-vis de Opera și tot ce mai gǎsiserǎ pe bulevardul Rings, îndreptându-le
în jos cǎtre Dunǎre. La ora stabilitǎ, au spart
calea de acces pǎtrunzând cǎtre pod, certǎndu-se cu birjarii care nu doreau sǎ
încalce regulile de circulaţie și sǎ-și piardǎ autorizaţiile.
Oricum
nu aș mai fi putut întoarce și nu se fǎcea sǎ ajung în Bucuresti fǎrǎ
fotografiile promise Laurei, ţinând într-o mânǎ arma de vânǎtoare, iar în
cealaltǎ mânǎ produsele din gama Gerovital H3 Men, pe fundalul panoramat al
Vienei, vǎzutǎ din turn. Nefireascǎ viziunea Laurei asupra modului de a face
reclamǎ, cum nefireascǎ a fost prima întâlnire cu Laura.
Alergam
în parcul IOR, într-o zi de sâmbǎtǎ. Mǎ sperie pragul de 40 de ani peste care
am trecut de curând și de câte ori am prilejul, încerc toate mijloacele care-ţi
dau iluzia cǎ îţi poţi menţine încǎ mult timp tinereţea. Era cald afarǎ. Lacul
Titan îmi fǎcea cu ochiul și cam dupǎ un kilometru de efort simţeam deja senzaţia
de rǎcoare pe pielea transpiratǎ, spintecând apa cu braţele. Dar nu era cu
putinţǎ.
În
faţa mea, dupǎ o curbǎ ușoarǎ a aleii, apǎru Laura îmbrǎcatǎ sportiv, parcǎ
plutind ireal cu un pas elastic, relaxat, de cǎprioarǎ, neștiind cǎ în spatele
ei pândea ochiul vânǎtorului. Am accelerat ca sǎ mǎ apropii, dupǎ care am
intrat în ritmul ei. Mi-a aruncat o privire seninǎ și remarcând excesul de
transpiraţie, zâmbind, mi-a întins dintr-o plasuţǎ pe care o ţinea în mânǎ
câteva recipiente cu produse Gerovital H3. Pielea ei frumos bronzatǎ, întinsǎ
perfect, pǎrea protejatǎ de un strat fin de rǎcoare. Mi-a explicat la o cafea,
unde ne-am oprit la capǎtul parcului, cǎ
promoveazǎ produsele Gerovital H3. Ǎsta era serviciul ei.
Din
vorbǎ în vorbǎ i-am dat întâlnire peste o sǎptǎmânǎ. A doua zi plecam la Viena,
îmi doream de mult o pușcǎ de vânǎtoare, fǎcusem actele și trebuia sǎ o ridic.
Nu spun cât am umblat ca sǎ obţin ancexul și anexa 16.
– Vreau
și eu o fotografie cu tine ţinând arma într-o mânǎ și în cealaltǎ mânǎ 2-3 dintre
produsele pe care le promovez eu. Dacǎ se poate în Donauturn, sǎ se vadǎ în
spate minunata panoramǎ a Vienei.
I-am
promis, nu știam la ce mǎ angajez.
– Data
viitoare când ne întâlnim, promit vânǎtorului sǎ fiu o cǎprioarǎ cumsecade, dar
numai dacǎ-ţi dai jos barba. Te îmbǎtrânește sǎ știi!
Am
trecut într-un sfârșit podul peste Dunǎre, dupǎ ce verzii au eliberat zona
urcaţi în birje de jandarmi și am ajuns la turn. La intrare, paza militarizatǎ
ne-a condus sǎ facem o fotografie obligatorie. Spaima de teroriști a impus
lumii proceduri mult mai stricte. Fotograful, nu știu cum m-a citit, m-a
întrebat românește:
– Din
București amice? Și atunci am întrezǎrit posibilitatea de a încerca ceva. I-am
explicat cǎ vreau o fotografie pentru o reclamǎ, acolo sus în turn, cu arma mea
de vânǎtoare, strecurându-i 100 de euro în buzunar. A dat neîncrezǎtor din cap,
dar preţ de câteva minute a discutat cu cel care pǎrea sǎ fie comandantul. Mi-a
fǎcut semn, surprins și el cǎ s-a aranjat și am mers împreunǎ la mașinǎ sǎ vadǎ
arma. Comandantul s-a asigurat cǎ nu am
gloanţe în ea și ne-am urcat cu toţii în lift. Nu erau mulţi turiști.
Vizitatorii se înghesuie spre searǎ, dupǎ ce se aprind luminile orașului.
Atunci sunt imagini unice. Fotograful a luat cu el un aparat de filmat.
– Nu vǎ
speriaţi, filmǎm doar câteva secvenţe pentru un film. Le-a spus binevoitor în
englezǎ omul meu, celor trei bǎtrânei ce se urcaserǎ odatǎ cu noi. Pǎreau puţin
îngrijoraţi.
Am
rezolvat la modul incredibil acolo sus problema mea și iatǎ-mǎ acum prins între
tiruri pe Valea Oltului și conversând cu cǎluţul cabrat, dupǎ ce, liber, pe
autostradǎ înghiţise pǎmântul în Ungaria.
*
Ajuns
acasǎ la București am intrat mai întâi în baie. Mi-am privit în oglindǎ faţa
obositǎ. Ridurile din colţul ochilor se adânciserǎ, pǎrul murdar era înspicat
de mǎtreaţǎ, nu identificasem încǎ șamponul vinovat. Serviciul, mǎ obliga sǎ
frecventez hotelurile... Am intrat sub jetul de apǎ intinzǎnd pe pielea umedǎ gelul de duș Gerovital H3, masând ușor suprafaţa
pielii. Un efect recomfortant, parcǎ trecea dincolo de pelicula subţire, un
fior energizant și rǎcoritor, însoţit de un miros discret și placut ce-mi
stârnea simţurile. Am trecut apoi la partea cea mai grea. Trebuia sǎ mǎ eliberz
da barbǎ. Mǎ obișnuisem cu chipul acela și mǎrturisesc, nu mi-a fost ușor. M-am
frecat bine cu spuma
de ras Gerovital H3 Men, cadoul “cǎprioarei”, descoperind apoi, sub lunecarea
grijulie a aparatului de ras, o faţǎ proaspǎtǎ. Numai cǎ sub urechea stângǎ a
mustit un firișor de sânge. Nu simţisem tǎietura. Numai bun, balsamul dupǎ ras Gerovital
H3 MEN,
sǎ-l încerc! Mi-am masat ușor faţa, textura ușoarǎ non grasǎ a balsamului a
intrat imediat în pielea ce a devenit moale mǎtǎsoasǎ, iar rana de la ureche,
s-a închis aproape instantaneu.
Corpul
destins era pregǎtit pentru vânǎtoare. Am folosit antiperspirantul Seductive Gerovital H3 MEN și am vǎzut atunci cǎ
rǎmǎsese un produse din gamǎ. Crema antirid Gerovital H3 MEN. Nu folosisem niciodatǎ vreo cremǎ.
Sincer cremele le credeam doar pentru femei. Citisem undeva pe site-ul
superbrandului Farmec, cǎ femeile au pielea
mai specialǎ, cu 20% mai subţire decât a bǎrbatului, cu un conţinut mai mic de
collagen și un nivel de sebum mai scǎzut. Transpirǎ mult mai greu decât pielea
bǎrbaţilor, iar în ceea ce privește ridurile la femei, apar mult mai repede,
dar tendinţa e cǎ sunt mai superficiale decât la bǎrbaţi. M-am uitat atent,
ridurile mele se adânciserǎ. Am citit, cǎprioara îmi lasase și un prospect:
Crema Gerovital H3
MEN luptă împotriva
semnelor vizibile ale îmbătrânirii, hidratează în profunzime, reduce adâncimea
ridurilor fine, conferă fermitate și tonicitate pielii.
Acidul Hialuronic hidratează
tenul, diminuând pierderile transepidermale de apă.
Vitamina E limitează
stresul oxidativ, protejând acidul hialuronic si fibrele de colagen şi elastină
din piele.
Juvinity ȋntârzie
îmbătrânirea metabolică şi a nucleului celulelor şi rebalansează resursele
energetice ale pielii, revigorând replicarea celulară.
Complexul Sepilift de
provenienţă botanică, conferă un efect lift marcant, îmbunătăţind fermitatea
pielii şi corectând ridurile.
Nu am înţeles mare lucru, dar dupǎ masajul feţei mi-a rǎmasas efectul.
O piele netedă, hidratată, catifelatǎ și
riduri mai puțin vizibile.
Vânǎtoarea
putea sǎ înceapǎ. Vânǎtorul optimist era pregǎtit. Am format numǎrul de
telefon, explicându-i cǎprioarei cum sǎ mǎ recunoascǎ fǎrǎ barbǎ. Tonul meu, sigur
pe el, încrezǎtor, era al unui vânǎtor adevǎrat. De la capǎtul firului am auzit
ca prin vis glasul cristalin.
– Ca sǎ nu greșesc,
te aștept acasǎ! Am pregit o pulpǎ de cǎprioarǎ în sos de vin.
N-am sǎ vǎ
povestesc ce a urmat…
