Nota:Constat,
cu fiecare minut care trece, patria facebook nu mai
are cerul albastru liber. În
locul lui, oamenii lui Ponta
sau ai lui Iohanis, au pus o gaurǎ neagrǎ... Cum ai
scris
ceva despre ei, scrisul tǎu scapǎ dat la fund
într-un hǎu care-l îngroapǎ…
Nu am avut curajul sǎ privesc la
televizor semifinala de la Stuttgart a Simonei Halep cu Wosniaki. Am simţit cǎ
venise timpul sǎ piardǎ. Mai bine cǎ s-a potrivit acum decât la Roland Garros.
Am vǎzut secvenţe în reluare mai târziu și greu poţi spune care dintre cele douǎ
e mai mare. Pierzi, câștigi, în sport e ok oricum dacǎ ești viu, și treci peste
linia întreruptǎ începând alt drum.
Numai în arena politicǎ rǎmâne
pustiu și scrum dupǎ o asemenea luptǎ.
Vǎd zilnic cum se pregǎtește meciul lui
Ponta cu Iohannis. Unul se antreneazǎ la zid, lovind din toate poziţiile
mingiuţele roșii mincinoase, toxice și pline de E-uri umflate cu pompa de
foalele aparatului de partid, în transmisie directǎ, în prime-time pe toate
canalele televiziunilor afiliate (aproape toate), ce nu mai prididesc sǎ arunce
grǎunţe speciale cu TVA-ul scǎzut, spectatorilor care au umplut tribunele. Stau
în soare înghesuiţi, copleșiţi de bunǎstare, veteranii de rǎzboi cu gurile
cǎscate ca niște pui de cuci care nu și-au vǎzut niciodatǎ pǎrinţii, și eunuci
de la Casa Poporului, senatori și deputaţi din Cuibușorul dorului, alergaţi de DNA sǎ le scoatǎ dinţii dedulciţi la halva.
De partea cealaltǎ Iohannis, în
impas pe moment, se plimbǎ prin lume cu Hanna lui în neștire, documentându-se
pas cu pas, cum sǎ-și înalţe zidul de antrenament. Un Meșter Manole modern sas.
Vrea un lucru bine fǎcut, un zid gros ca de mânǎstire, sǎ rǎmânǎ etern, în
cinstire și sǎ-l înalţe glorios și tǎcut pânǎ-n toamnǎ.
Nu știe ce sǎ facǎ, e încǎ nelǎmurit
dacǎ s-o zideascǎ în el si pe “prima doamnǎ”?
Cum
o fi mai bine?... Mai sapǎ. Pe 15 mai o sǎ-l întrebe pe papǎ!
Plai bǎlai - pamflete politice
