A inceput Roland Gaross-ul

 

A început Roland Garros-ul. În primul set (6-4)cu Sorribes Tormo, o jucătoare cu multă acurateţe pe zgură, foarte bună de altfel, Simona a avut ceva probleme cu frigul, iar adversara i-a dat posibilitatea să se încălzească bine, pentru toată perioada turneului, căci chiar dacă se îmbrăcase cu colanţii, temperatura la Paris este de toamnă târzie.

Setul al doilea a vrut să nu mai fie un set îngălat şi zburdând pe zgura roşie a încheiat cu un scor tranşant, 6-0! Şi-a salutat spectatorii nu mulţi dar entuziaşti şi a plecat să închine cu Darrin Cahill şi echipa un pahar de şampanie de ziua ei.

La mulţi ani Simona şi îţi dorim să-ţi faci singură cel mai frumos cadou la Paris!

Alegeri de primari sau Păcală în satul lui

 

I se urâse şi lui Păcală, după ce legase la gură sacii umpluţi cu prostia consătenilor, priponită de o piatră de moară şi îi scufundase pe toţi în Dunăre pe rând, la cererea lor expresă, în loc adânc măsurat cu prăjina, ca să se întoarcă de pe fundul apei bogaţi, mânând din urmă fiecare, cirezile cu vite spre gospodăria proprie.(Nu mă îndoiesc că ştiţi povestea Păcală în satul lui!).

          N-a fost de loc uşor, milos cum e, să îmbrace după aceea anteriul popii şi să se lase ales vornic. Lacom, popa se aruncase în valuri printre cei dintâi, să ia grosul, din ce lăsase Păcală să  mai ia şi altul…

          Şi a trebuit să meargă apoi bietul Păcală din casă în casă, să mulţumească vădanele pentru că-l votaseră ca primar, fiind singurul bărbat în viaţă cu portofoliu. Toate aruncându-şi hanţele de doliu şi înghesuindu-l neruşinate pe blana de vacă, să-şi spună oful şi să încerce pantoful, întinse pe spate. (Ţineţi minte, după ce Păcală vânduse unui creştin cu nevastă mai slobodă, nu pielea ursului din pădure, ci pielea junincii sale de prăsilă, şi s-a întors bogat, toată suflarea satului şi-a tăiat vacile fără milă să le vândă şi ei pieile la târg. Dar numai una era piele de vacă vorbitoare, cu şcoală, un fel de prooroc… cea a lui Păcală.  Acu’, ce să mai facă? Să le-arunce? Le-au pus pe jos în loc de covoare, să le fie moale la picioare.

          Aşadar, plictisit Păcală şi cam rupt de şale, l-a încercat necuratul de cele sfinte, s-a gândit să părăsească satul dumisale şi să candideze ca senator la parlamentare în iarnă, iar în viitor preşedinte.

          Şi a încălecat pe un cal de mare şi-a plecat la Olchim să cumpere covrigi cu sare de la povarnă. 

          Taman ieşise Ponta pe Dealul, Negru de supărare, în campanie să scoată ţara pe sanie la plimbare cu Pro Europa şi pensionarii lui Ciolacu din PSD. Când l-a văzut pe Popa Păcală, parcă l-a văzut pe dracu şi şi-a scuipat în sân sugerându-i că vremile-s proaste şi nu scoţi bugetul cu copy-paste.

          — Premierule, e suficient pentru toţi! dacă vrei poţi, să ne certăm n-are rost! Ţara la hoţi, că la ciocoi a fost!

          — Şi poporul? Ce facem cu ăia săraci?

          — Poporul e prost, după vot îi punem în saci!

Plai bălai—pamflet

Pacea de la Roma

 

Nu ne doream o victorie terminată prin abandon!  6-0/ 2-1/. E ca şi cum înainte ca lupta să fie încheiată, s-a consemnat pacea într-un tratat în cancelariile marilor puteri. Doar că de data asta, protagonistele, ele însele erau marile puteri(!). În primul set Simona a încercuit-o din toate părţile pe Pliscova şi a spulberat-o cu un sec 6-0. Era limpede că nimic nu mai putea întuneca zâmbetul luminos al Simonei pe cerul Romei.

O finală prea scurtă, dar meritele Simonei în nici un caz nu trebuiesc diminuate , cum fără îndoială detractorii de serviciu o vor face. Să nu uităm partida cu Muguruza, care poate fi socotită adevărata finală!

Îmi este greu să-mi aleg cuvintele pentru a fi la înălţimea performanţelor sportivei noastre. La al treilea trofeu consecutiv în acest an şi la al 22-lea în toată cariera, Simona, generoasă, i-a oferit în cuvântul de la premiere, revanşa Pliskovei, urându-i să se reîntâlnească şi în finala de la Paris.

Mama Dayanei

 

Simona Halep – Dayana Yastremska 7-5/ 6-4/
Orice meci câştigat în faţa acestor cocostârce tinere şi imprevizibile care se uită în oglindă şi cred cu convingere că sunt din aceeaşi specie şi în consecinţă pot trece cu uşurinţă la conducerea stolului de cocori aşezaţi în formaţiunea ordonată a literei V a victoriei, în zborul lor la înălţime spre piscurile tenisistice… Orice meci câştigat, este o punere la punct naturală, căci numai experienţa alături de valoare, este cea care îţi dă dreptul să aspiri la ceva greu de atins, exclusiv după ce ai traversat de suficiente ori teritoriul umilinţei.
Nu ştiu dacă Yastremska este doar o cocostârcă, tânără şi frumoasă, aşa pare!... ce ştiu sigur este că Simona şi-a câştigat de mult dreptul de a fi acolo în faţă la conducerea stolului de tenismance care domină cerul sportului alb.

A arătat-o şi azi, să sperăm că o va arăta pâna la sfârşitul Turneului de la Roma, spre mândria ei şi bucuria noastră. Cum tot spre bucuria noastră ne-ar plăcea să o revedem din când în când în tribună pe frumoasa mamă a Dayanei.
Oameni suntem, nu zei!

Publicat in Revista Noua

https://en.calameo.com/read/0038217903e94d6c2cc26?fbclid=IwAR0fg1AnkgR2hxZe_sBy1vtL20xcLUx9H96biXrRIQidCg4_TncbEKWZYAw