Nu ne doream o victorie terminată prin abandon! 6-0/ 2-1/. E ca şi cum înainte ca lupta să fie încheiată, s-a consemnat pacea într-un tratat în cancelariile marilor puteri. Doar că de data asta, protagonistele, ele însele erau marile puteri(!). În primul set Simona a încercuit-o din toate părţile pe Pliscova şi a spulberat-o cu un sec 6-0. Era limpede că nimic nu mai putea întuneca zâmbetul luminos al Simonei pe cerul Romei.
O finală prea scurtă, dar meritele Simonei în nici un caz nu trebuiesc diminuate , cum fără îndoială detractorii de serviciu o vor face. Să nu uităm partida cu Muguruza, care poate fi socotită adevărata finală!
Îmi este greu să-mi aleg cuvintele pentru a fi la înălţimea performanţelor sportivei noastre. La al treilea trofeu consecutiv în acest an şi la al 22-lea în toată cariera, Simona, generoasă, i-a oferit în cuvântul de la premiere, revanşa Pliskovei, urându-i să se reîntâlnească şi în finala de la Paris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu