sâmbătă, 12 septembrie 2020

Gusterele se intoarce



12 septembrie 2015. Guşterele se întoarce

N.A. O amintire scoasă în faţă azi din arhivele facebook. Şi pentru că până în septembrie anul viitor probabil vom îngropa coşmarul Covidului, şi o nouă ediţie a Momentelor de ogradă nu  va mai trebui anulată,
mi-aş dori în forul meu interior să revin „acasă” cu Guşterele.
Între timp Guşterele  a mai crescut şi în ediţia treia, completată, va purta şi un nume nou, Tobârlanii

*
A fost sâmbăta în Merişani — la jumătatea distanţei dintre Piteşti şi Curtea de Argeş, unde altădată cobora din tren, sub castani, ca-n refren, Carol al II-lea, cel iubitor de Lupească — o întâmplare cu Tobârlani, sărbătorească, în care şi-a găsit cu noroc un loc şi dragul meu de Guştere, din drag de oameni, din drag de muzică rock, întors la vatră dintre paginile unui roman nou, să se lanseze, să-şi salute neamurile şi să fiinţeze erou.
Toate meritele desigur sunt ale celui care a ţinut cu tot dinadinsul să-şi împlinească visul, pofta ce-a poftit-o insul Alin Voica, promotorul evenimentului, filozof de profesie, un frumos nebun, nepot de-al meu, şi el un Tobârlan, chiar dacă lui îi place să-şi zică Dogar, după străbunicul din partea bunicii Aurica, nevasta de cârciumar a lui bunică-su Nilă. Şi-a luat-o din neam de dogar pe copilă, ca să-şi poată ţine iarna soarele-n beci şi să-l răstoarne  din butoaie, în oale de pământ reci, să stingă setea.

După cum am văzut Ograda lui Nilă, cu vase pline cu horincă şi vin din belşug mi-am dat seama că Alin, o luase la el în carte de soţie pe Maria lui, de la Vişeu. Numai eu n-am avut noroc, să am parte pe stoc de butoaie pline cu tărie de foc!... M-am orientat prea aproape, la Rădeştii Ioanei, lângă râul Târgului, însoţind-o pe Maria mea şi târguind ţuica-ntre ape…
Iar vinul vechi sânge de taur şi cel galben ca spicul de aur era adus de la Huşi, special să le fie pe plac celor din Ogradă, de Nadia lui Lisac. Ascult în urechi susurând poveşti, cum soarele Ştefan când răsărea luna, spăla în vin strop cu strop, coastele de drac ale Mariei de Mangop, sau ale Mariei Vochiţa, sau ale Mariei din Hârlău, sau ale Mariei nebuna… Ce destin!
Spiritul liber al lui Alin tot de la Tobârlan se trage!
Şi pentru că veni vorba, bucătăria, să te lingi pe mâini şi să dai cu pălăria după câini(!) că prea fu bună ciorba de cocoş, fasolea cu ciolan, iepurii la cuptor, oaia la proţap...
Fetele lui Nilă, Marioara şi Lucica, Nadia şi Maria şi-au făcut de cap, întrecându-se în minuni!
Mulţumim oameni buni!
În plus, eu trebuie să mai mulţumesc unei Domniţe(Domniţa Neaga şi unor Domni care au însoţit Guşterele(Aurel  Sibiceanu, Constantin Ciubotaru)
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu