12 septembrie 2015. Guşterele se întoarce
N.A. O amintire scoasă în faţă azi din arhivele facebook. Şi
pentru că până în septembrie anul viitor probabil vom îngropa coşmarul
Covidului, şi o nouă ediţie a Momentelor de ogradă nu va mai trebui anulată,
mi-aş dori în forul meu interior să revin „acasă” cu Guşterele.
Între timp Guşterele
a mai crescut şi în ediţia treia, completată, va purta şi un nume nou,
Tobârlanii
*
A fost sâmbăta
în Merişani — la jumătatea distanţei dintre
Piteşti şi Curtea de Argeş, unde altădată cobora din tren, sub castani, ca-n
refren, Carol al II-lea, cel iubitor de Lupească —
o întâmplare cu Tobârlani, sărbătorească, în care şi-a găsit cu noroc un loc şi
dragul meu de Guştere, din drag de oameni, din drag de muzică rock, întors la
vatră dintre paginile unui roman nou, să se lanseze, să-şi salute neamurile şi
să fiinţeze erou.
Toate meritele
desigur sunt ale celui care a ţinut cu tot dinadinsul să-şi împlinească visul, pofta
ce-a poftit-o insul Alin Voica, promotorul
evenimentului, filozof de profesie, un frumos nebun, nepot de-al meu, şi el un
Tobârlan, chiar dacă lui îi place să-şi zică Dogar, după străbunicul din partea
bunicii Aurica, nevasta de cârciumar a lui bunică-su Nilă. Şi-a luat-o din neam
de dogar pe copilă, ca să-şi poată ţine iarna soarele-n beci şi să-l
răstoarne din butoaie, în oale de pământ
reci, să stingă setea.
După
cum am văzut — Ograda lui Nilă, cu vase pline cu horincă
şi vin din belşug — mi-am dat seama că Alin, o luase la el
în carte de soţie pe Maria lui, de la Vişeu. Numai eu n-am avut noroc, să am
parte pe stoc de butoaie pline cu tărie de foc!... M-am orientat prea aproape, la
Rădeştii Ioanei, lângă râul Târgului, însoţind-o pe Maria mea şi târguind
ţuica-ntre ape…
Iar
vinul vechi sânge de taur şi cel galben ca spicul de aur era adus de la Huşi,
special să le fie pe plac celor din Ogradă, de Nadia lui Lisac. Ascult în
urechi susurând poveşti, cum soarele Ştefan când răsărea luna, spăla în vin strop
cu strop, coastele de drac ale Mariei de Mangop, sau ale Mariei Vochiţa, sau
ale Mariei din Hârlău, sau ale Mariei nebuna… Ce destin!
Spiritul
liber al lui Alin tot de la Tobârlan se trage!
Şi
pentru că veni vorba, bucătăria, să te lingi pe mâini şi să dai cu pălăria după
câini(!) că prea fu bună ciorba de cocoş, fasolea cu ciolan, iepurii la cuptor,
oaia la proţap...
Fetele
lui Nilă, Marioara şi Lucica, Nadia şi Maria şi-au făcut de cap, întrecându-se
în minuni!
Mulţumim
oameni buni!
În
plus, eu trebuie să mai mulţumesc unei Domniţe(Domniţa Neaga şi unor Domni care
au însoţit Guşterele(Aurel Sibiceanu,
Constantin Ciubotaru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu