ÎNAPOI DIN METAFRAZĂ

Viaţa nu crapă când crapă.

Să ne bucurăm de ea

încet cât mai încet,

ştiind sigur că aţa

după ce va fi să se rupă

un mare poet

va descoperi încolţit

într-un sâmbure de nucă

eternele cuvinte

care nu se usucă,

nemurind într-o carte

literele vieţii în moarte...

Indiferent că guvernele

sapă la dracu-n praznic,

proformă

punând de reformă

o nouă groapă...

Mi-a crăpat laptopul

în săptămâna luminată.

Aş zice că lumina

mi-a fost blurată.

Pur şi simplu s-a făcut ţăndări

şi cărămizile sparte

s-au împrăştiat peste tot.

Merii şi prunii dezrădăcinaţi,

au zburat ca nebunii

spre fundul grădinii

şi dincolo de gard

în groapa Linii, de-a valma,

scoşi din tihna înfloririi.

S-au mutat Bahmutul şi Gaza

la mine pe hard.

Ocupaţia mea de scriitor

e să scotocesc răbdător

sub moloz nimicul,

să găsesc un sâmbure

de adevăr dintr-o prună

sau dintr-un măr

şi să încălzesc alambicul,

încercând să-mi reconstruiesc

o fereastră albastră

pe care să privesc

viitorul în roz.

Am starea de vulcan,

vulcanizând în atelierul său

roţile timpului...

Toate reacţiile:

10Nicolae Nistor, Cristina Florescu şi alţi 8

BLIŢ

!vânt e vântul

care ne vântură

în cele patru vânturi

!şi pământ pământul

ce ne pământură

în mormânturi

!apă e a apa

care ne sapă

şi ne îngroapă

în groapa de apă

lângă corabie…

!scut fără sabie

şi arc de curcubeu

în noaptea lungă

a lumii gemene

!dumnezeu scapără

amnarul pe cremene

(vânt e vântul

+8

Toate reacţii

CU CAPUL CALENDAR

           

        Am intrat în CALENDAR. În general nu e chiar atât de simplu să intri într-un calendar. Trebuie să fi cel puţin sfânt sau star, să îndeplineşti nişte condiţii şi în faţa unei comisii de elită unde se strâng mitropoliţii, să-ţi susţii interviul cu CV-ul personal şi cronicile publicate în revistele literaturii importante, măcar două cronici cât se poate de savante pentru fiecare minune înfăptuită. Sau să-ţi porţi nurii înţelept, la vedere, drept ispită.(Eu cu nurii stau prost!)

            La calendarul Editurii e Creator n-am fost acolo când s-a judecat, dar îmi imaginez cum s-a întâmplat. Când a văzut Ioan Romeo Roşiianu scaunele goale în soborul juraţilor, deh, unii semnaseră protocoale de revelion şi plecaseră în treaba lor fiecare. Smiley cu Gina Pistol pe o insulă Antilă, la soare; Tudor Chirilă vizita expoziţia “Vocea care ni s-a dat” şi explica copiilor săi cum a ajuns acasă la feminista şi monarhista Miţa Biciclista(a între-ţinut vreo trei monarhi), vocea Monicăi Lovinescu pe un disc de vinil; Horia Brenciu subtil îşi lustruia gloria pentru încă un recital antamat la Sala Palatului; Theo Rose şi Irina Rimes plecaseră şi ele ca două rebele pe jos, căutând drumul către stele.

            Ce era să facă şi Romeo, a hotărât singur, fără un sobor de juraţi cine intră în Calendar la e Creator. Şi cum suntem prieteni adevăraţi, de Sfântul Ion după ce s-au despărţit anii şi am băut aghiazmă la Bobotează mi-a oferit în dar Fotografiile mele mişcate cuprinse în calendar, arătându-mi că ele contează.

            Mulţumesc Romeo! Să ne trăiască duşmanii şi ai mei şi ai tăi, că ai mai mulţi! Şi noi pe lângă ei…

Înaintemergătorul

 

          Mulţumiri tuturor celor care ieri 7 ianuarie de Înaintemergător, ne-au avut în gândul dumnealor şi ne-au dăruit semne de prietenie care ne-au bucurat inima. Întorc la rândul meu gândurile bune şi promit, cu voia Celui de Sus, dacă îi va rămâne ceva vreme pentru poezie, cu atâtea probleme care au apărut aşa din senin şi sunt tot mai grele!... Nu mă îndoiesc, ştie şi Dânsul că “fără poezie viaţa e un chin”, altfel de ce ar fi luat la El printre stele în anii din urmă atâţia poeţi(!), de te-apucă plânsul!?

          Cum spuneam mi-am propus dacă voi afla vadul şi voi trece peste măruntele amănunte, să împodobesc anul viitor bradul măcar cu încă o antologie de autor. Nu sunt norocos de felul meu. Când eram copil, bunica Păuna din partea mamei, mă vedea rar, se uita lung la mine într-un fel anume de fiecare dată, studia ce studia şi constata iar, uşor îngrijorată, a câta oară, ca şi cum iarnă vară pământul  ar rămâne rotund.

          “Ai grijă copile că norocul tău e spart în fund, dar ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus! Şi chiar de vei fi urmărit de ghinioane să ştii de la mine, ghinioanele vin de la sine. Nu c-ar fi bine!... Important e să sameni şi vei găsi şi oameni cumsecade printre ceilalţi, puţini dar adevăraţi, doar să ştii să-i alegi!”

          N-ascultam pe vremea aia la şarade!...

          La mulţi ani oamenilor cumsecade! La mulţi ani şi celorlalţi că fără ei nu se poate!

Perpetuum nobile. LA MULŢI ANI 2024

 

Ai putea tu să crezi

că frunza copacului

e o lacrimă?

(în memoria tulpinii

lacrima cade

în cercuri concentrice)

Că iarba e o ninsoare

subterană?

(cât sânge albastru

atâta rană)

Că aerul e o dovadă

uitată a atlanţilor?

(cuneiformă

necercetată)

Ai putea tu să crezi

că piatra este oglindă

retrovizoare

(a începutului lumii

luminii)

Şi grindă casei

e femeia

(trupul ei curcubeu

ca o amforă

unde m-astâmpăr

de Dumnezeu)

Să iei noaptea

de la capătul ei

cu înţelegerea de pe urmă

(şi apoi dimineaţa

să-ţi reiei viaţa

de la celălalt capăt)

Fiul măslinului 2023.

Foto Cristina Maria.

LA MULŢI ANI 2024!