Când am lansat
prima mea carte, Pasărea ceții, la librăria Mihai Eminescu din Pitești, cel
care a rostit pentru mine vorbe de întâmpinare a fost Marin Ioniță. Așeza
cărămizile înălțând împrejur zidul casei. Ajuns la ferestre m-a invitat să
privesc dinlăuntrul casei şi s-o visez împlinit. N-am ajuns să-i pun
acoperișul. Alții, nenumărați şi-au terminat de mult casele. Un oraș întreg
așezat pe dealuri. A mea încă e în construcție…
Gheorghe
Tomozei a avut amabilitatea să lectureze manuscrisul cărții mele de debut, care-i
parvenise prin mijlocirea unei prietene comune, Claudia Duminică și după o zi mi-a
dat întâlnire la grădina restaurantului Cireșica de lângă Teatrul Bulandra ca
să-mi înmâneze ce scrisese dânsul pentru COPERTA PATRU. Știam zona, dădusem la
Institut examen pentru regie teatru și film.
Nu am fost! L-am
trimis pe fratele meu, el era student atunci la istorie în București. Eu ar fi
trebuit, locuiam în Pitești, să mă învoiesc de la serviciu, aveam nevoie și de ceva
bani pentru biletul de tren, eventual să plătesc ce am fi consumat la Cireșica...
N-am făcut rost! În sâmbăta următoare când
a ajuns acasă, fratele meu mi-a adus o foaie de hârtie pe care un scris
îngrijit dădea vigoare aripilor păsării ceții care nu era sigură că știe să
zboare..
.PNG)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
