Multumiri Don Firita! Multumiri Florin Dochia!
sâmbătă, 26 decembrie 2020
Ultimele pagini de revista 2020
Simulacru filozofard(cu băţul prin gard)
(cu băţul prin gard)
Sunt lucruri în istoria unui popor care îi pot schimba cursul, opţiunile, până la urmă viaţa însăşi. (E prea convenţional începutul şi predispus la didacticism. Cuvântul, ca să nu plictisească, trebuie să penetreze şi să însoţească o idee simplă, care îţi vine ca un spot luminos în noaptea minţii, capabil să alcătuiască o nouă pornire…)
Biserica spre pildă!... Cât de mult a însemnat ea instaurând reguli, norme precise şi împărtăşind taina Celui Divin. Sau scrierea! Pasul uriaş, puntea dialogului dintre veacuri!... Sau explozia în desfăşurare, bumul de neevaluat al internetului!...
Revoluţiile de orice fel sunt desăvârşite de reforme. Aici se amestecă, nu totdeauna fericit, politicul. Una din demonstraţiile cele mai uşor de făcut, pentru că se întâmplă sub ochii noştri, se poate aplica televiziunilor. Se vorbeşte mult, s-a vorbit destul şi inutil, despre reforma statului, reforma sistemului de învăţământ, reforma sănătăţii, reforma justiţiei, dar n-am auzit nimic despre reforma televiziunii.
Nu ştiu dacă de acolo trebuia început, dar pâlnia aia dreptunghiulară prin care se insinuează viermele, târându-se prin studiouri, agresându-ne ca un animal monstruos şi impregnându-ne existenţa, se cuvine a fi oprită
Şi ce simplu ar fi, fără costuri, fără sacrificii! De mâine seară, să eliminăm prin omisie picioarele dizgraţioase ale miriapodului monstru, să-l deposedăm de excrescenţele simţurilor cu care atinge murdărind sticla şi să-l lăsăm să colcăie în limbajul lui sordid, doar în propria cochilie unde să-şi facă legi scrise şi să se cadorisească singur cu sinecuri.
Dacă pe ogurul arat proaspăt am pune sămânţă de flori, am planta meri şi viţă de vie, am redescoperii bucuriile vieţii şi plăcerea de a cânta, dacă l-am redescoperii pe Nichita sau pe fiecare din noi, ar fi o opţiune pentru viitor.
Sunt lucruri în istoria unui popor...
Notă: Se pare că vinul şi cele porceşti ale Crăciunului m-au apropiat de cele lumeşti din mintea nebunului...
Dar care-i planul cu motanul? Nu pricep care este rolul lui în poveste... El toarce şi iar se-ntoarce şi toarce… Asta să fie?
joi, 24 decembrie 2020
Colind
Bulgăre de lumină şi taină
cât o lacrimă de stea,
s-a pogorât din cer ca o haină
peste casa mea.
Lerui ler,
lerui ler.
Poftţi de intraţi! Intraţi şi ne
bucuraţi!
Vinul e bun în pocale,
cozonacul a rumenit în cuptor
pe plită clocotesc în ceaun sarmale…
Poftiţi de colindaţi,
treceţi-ne pragul
şi răscoliţi cu ciomagul
jarul din vatră,
să ne fie anul cu spor!
Onoraţi de pe masă colinda,
să aburească în casă oglinda
de harul Lui Dumnezeu
coborât din cer!
Lerui ler,
lerui ler…
Bună dimineaţa
La Moş Ajun!
marți, 22 decembrie 2020
Poem uitat
Poem uitat
(din ciclul Poeme cardinale)
Dinspre nord vin cuvintele,
soldaţi în refacere,
obosiţi sub pielea lor transparentă.
În sângele gros, coclit,
în loc de steaguri
bandajele albe, zdrenţuite,
abia mai flutură
Pâlcuri, pâlcuri
în propria umbră
se așează pieziș,
potrivindu-și timpul
după mușchiul copacilor
și sunetul cornului,
după clopotul mut.
Soarele însemnat de suliţi
se zbate la capătul zilei.
Doar nordul nu minte.
Literele ies în lumina
lăptoasă, ca râmele…
Calea Lactee e un câmp arat.
În urmă păsări de noapte
răscolesc brazdele
cu ciocurile flămânde
luni, 21 decembrie 2020
Colinda Crăciuniţelor
Ascult inima
scandând numele
fiinţelor dragi
de pe lista scurtă,
ce sălăşluiesc în ea
ca-ntr-o iurtă
nomadă.
Azi a nins
peste stradă
şi în tinda casei mele…
Din cetini de brazi
s-a pogorât colinda
ca o fâlfâire
de stele.
Le-aş dărui
de-aş putea
Crăciuniţelor mele dragi,
pandantive la rochii de seară,
şiraguri de fragi,
dar nu e vară
Mai bine le ofer
pe net un şot de absint
contra-ger
şi sminteală…
ca un bătrân cavaler,
ce şi-a pus în barbă beteală.
Crăciun fericit!