miercuri, 7 aprilie 2010

Albastrii - Intalnire cu securitatea - Capitolul IX - Banda de magnetofon

Dosar CNSAS I204366 pag 161/ Notã / Sursa informeazã urmãtoarele : In seara zilei de 04.10.1971. a fost invitatã sã particip la întrunirea grupului “Albaştrii”, invitaţie fãcutã de Gheorghe Badea unul din membrii grupului. Aceastã întrunire a avut loc la domiciliul lui Radu Nicolae din Soseaua Giurgiului nr. 220. La şedinţã sursa a întâlnit pe urmãtorii membrii din grup: Radu Nicolae, Badea Ghe, Voicu Aglaia, Pia Alexandra, Cornel…(nume indescifrabil) şi Heţoiu Doru (student la Facultatea de drept din Bucureşti). S-a audiat muzicã, s-a jucat poker şi s-a ascultat postul de radio “Europa Liberã”. Sursa discutând cu cei prezenţi a aflat cã în seara de 09, sâmbãtã va avea loc o nouã întâlnire la care sunt aşteptaţi musafiri importanţi de la Bucureşti şi Arad …/ (Aici nota se întrerupe, intervenind tehnica specificã de înregistrare…)

*

Sectia VIII / Strict secret / Redactat de Lt major Stoian G.(Transcriere de pe banda magnetica)
/…/”Lt col Stefan”= In afarã de cei care sunt din oraş aţi cunoscut pe vreunul din Bucureşti sau din Arad?
“Informatoarea”= Eu n-am cunoscut, dar am corespondat cu ei. Sunt din Piteşti dar stau acolo.
“L”= Pe cei din Arad îi cunoşti?
“I”= Nu,nu.
“L”= Nici nu aţi purtat corespondenţã cu ei?
“I”= Ba da , am purtat corespondenţã cu ei, dar nu m-am întâlnit niciodatã. Acum vrem sã ne întâlnim. Gupul, cã sunt mai mulţi acolo, nu e numai unul…
“L”= Stiţi numele unora dintre ei?
“I”= …
“L”=Corespondenţa asta cine a purtat-o cu ei ?
“I”= Mai mult iniţiatorii: Badea ,Radu Nicolae. Cam ãştia poartã corespondenţa…
“I”= Cei de la Bucureşti sunt: Iordache, Pia, Claudia Duminica şi mai e o fatã din Botoşani cu care stau împreunã la adresa Strada Berzei nr 12. (Suntem în plinã conspiraţie, probabil ãla din strada Berzei era un” cuib”… Intâmplãtor am fost acolo o datã cu Claudia când amandoi ne încercam şansele la examen, eu la teatrologie- filmologie iar ea la actorie . Era atelierul Getei Caragiu, sculptoriţa, sora lui Toma Caragiu, cãsãtoritã cu un pictor, ce stãtea mai tot timpul în atelier, mi-a specificat ulterior Claudia, cea care-I cunoştea nu ştiu din ce împrejurãri.
N-am vãzut paturi suprapuse, arme pentru instrucţie sau vre-o bucãtãrie de campanie. In general buşteni, piatrã şi statui cioplite, finisate sau nu, împrãştiate în toate pãrţile. Arme ?...doar ceva toporişti de diferite “caliber”. Nu mi-a rãmas numele stãpânului acelui atelier de sculpturã doar figura cu barbã şi vigoarea strângerii mânii lui asprã de ţãran sadea.)
“L”= Claudia Duminicã e plecatã şi ea din Piteşti?
“I”= Da.
“L”=Tot studentã ?
“I”= Nu cred cã a luat examenul, doar Iordache a luat la regie teatru. Mai e un bãiat pe care nu ştiu cum îl cheamã. De la Bucureşti vin cei care sunt piteşteni. Se întâlnesc acolo cu cei din Botoşani şi vin împreunã.
“L”= Când aţi stat de vorbã ultima oarã cu Radu Nicolae la Prundu?
“I”= Alaltãieri.
“L”= Ce va spus ?
“I”= Mi-a spus cã sâmbãtã seara trebuie sã vin şi eu neapãrat la şedinţã, şi trebuie sã pregãtim ceva deosebit pentru cei din Arad şi Bucureşti. Urmeazã sã aduc ceapã, usturoi, cartofi, carne dacã am şi sã vin înainte de ora 19, ca sã putem face pregãtirile.
“L” = La garã se duce careva sã-i aştepte?
“I” = Probabil Gicu Badea cel de la uzinã, dar pot veni şi singuri cã “bucureştenii” au mai fost pe aici
“L”= Vorbeaţi de nişte poze, ce poze aveţi cu ei?
“I” = Da, într-o camera la şedinţã cu nişte lumânãri aprinse. Facem şi în sãmbãtã cã vine şi Geo Jugãnaru cu aparatul lui cu blitz.
“L”= Ce intenţionaţi sã le duceţi disearã ?
“I” = Am zis cã le duc usturoi şi carne, atâta a cumpãrat tata şi mi-a dat.
“L” = Tatãl dumitale ştie cã mergi la un ceai ?
“I” = I-am spus cã merg la nişte prieteni în Prundu.
/…/ “I” = Radu şi Anca locuiesc într-o camerã, sunt cãsãtoriţ de curând legitim, au un reşeu pe care se gãteşte mâncare, o bibliotecã unde îşi ţin cãrţile, scrisorile, lucrurile lor…au şi nişte picturi, iar pe jos, preşuri si o bucatã de PFL.
/…/ “L”= Cam pânã la ce orã dureazã?
“I”= O poate sã ţinã şi douã zile, dorm toţi acolo.
“L” = Ultima oarã când v-aţi întâlnit ?
“I” – Alaltãieri v-am spus.
“L” = Cine a mai fost ?
“I” = N-am fost prea mulţi; eu, unul Cornel care zicea cã e critic muzicolog, nu- l cunoşteam. E din Piteşti, solid, gras cu faţa mare, şaten şi se îmbracã cu un costum gri, are vre-o 24 de ani.
“L” = Vine şi ãsta acolo disearã?
“I” = Da, şi Sandu Ion. Pe ãsta nu l-am vãzut cã please cu vre-o douã minute înainte de a veni eu , nu ştiu de ce, trebuia sã se întâlneascã cu alţii ca sã vinã noaptea acolo. Au un aparat de radio, televizor nu. Se pune muzicã, se ascultã Europa Liberã şi când primesc scrisori de la Cornel Chiriac le citesc şi le comenteazã.
“L” = Cine poartã corespondenţa cu Cornel Chiriac?
“I”= Mai mult Icã şi Claudia Duminicã.
“L” = Işi scriu prin poştã?
“I” = Nu , prin intermediul unui neamţ, l-am vãzut prin Piteşti acum douã luni. Avea maşina opritã acolo la Muntenia. Nu ştiu ce numãr are la maşinã .(…) L-am vãzut şi trecând spre rafinãrie cred cã acolo lucreazã.
“L” = Neamţul nu a venit niciodatã la chestiile astea ale voastre?...
“I” = Nu, când aveam cenaclul la Scoala popularã de artã venea pe acolo, era în salã când recitam. Stie foarte puţin romaneşte, dar ne înţelegeam, Claudia şi Iordache vorbeau germana.
“L” = Alaltãieri practic ce aţi fãcut acolo? Aţi fost doar, Radu…
“I” = Anca , Pia Alexandra care venise din Bucureşti înainte, sã ne spunã când vin ceilalţi, Badea Gheorghe, Cornel ce urma sã revinã mai târziu cu alţii, dar eu am plecat…
“L” =Astã searã vin toţi ?...
“I” = Vin foarte mulţi, la 19 treizeci vine trenul şi pe la 20 ajung…
“L” = Totuşi alaltãieri ce aţi fãcut ?
“I” = Am ascultat muzicã, şi am vorbit ca astãsearã sã ne întâlnim la 19. Camera e cam de trei, patru metrii pãtraţi. Unii stau pe pat şi dacã n-au loc stau şi pe jos, Au un singur taburet. Astãsearã vor sã schimbe numele grupului.
“L” = Aţi vorbit şi de un statut ?
“I” =A, da.
“L” =L-aţi vãzut?…
“I” = Nu l-am vãzut…
“L” = Cine v-a vorbit de statut?
“I” = Acolo toţi …(un nume indescifrabil care începe cu V) mai mult cu ea, în orele libere cã eram colege de clasã, discutam şi despre asta. Au statut , dar nu ştiu la cine este, ori la Radu sau mai degrabã la Claudia, acolo la Bucureşti cã ei sunt iniţiatorii şi s-au preocupat.
“L” = Spune cum ai depus jurãmântul ?...
“I” = Când?… Eu eram la un cerc de muzicã, la canto, ei m-au cunoscut ş le-a plãcut de mine într-un fel, aşa…Jurãmântul mi l-am luat acum un an şi jumãtate. M-am dus la Radu, nu aici în Prundu stãtea în Ceair, pe scarã cu pãrinţii, la patru (pãrinţii erau la parter). In camera lui…nimic pe jos, era camera liberã fiincã lor nu le plãcea camera aşa aglomeratã…De fapt erau vre-o 16 când am depus eu jurãmântul. Mi-i amintesc dar nu ştiu numele complet . Am stat în genunchi şi unul a spus un cuvânt , altul alt cuvânt, apoi cu toţii.
“L” = Nu-l ştia unul pe de rost ?
“I” = Il ştiau, dar aşa se obişnuia. Cum recitau şi Luceafãrul, unul o strofã altul o strofã…Pânã mi-au spus conţinutul am stat în picioare în mijlocul lor şi ei în cerc. Au stins lumina aprinzând lumânãri. Toţi aveam câte o lumânare în mânã. Am respectat jurãmântul. Sanda Pia a fost colegã cu mine, dar acum e gravidã şi a plecat la Bucureşti. Acte imorale nu s-au întâmplat pânã acum. Am uitat sã vã spun cã şi Bãdescu Georgeta este elevã în anul cinci şi ea vine în seara asta. A mai fost şi Mariana Stefan, şi Bãdescu Marian. De anul nou am fãcut revelionul la …(indescifrabil) şi am luat noi fãinã ,ouã şi le-am dus Marianei Stefan, atunci am vãzut-o pe maicãsa. Eram eu, Radu, Geo, Marian. Nu ştiu dacã Marian e invitat disearã
“L” = El a mai participat ?
“I” = A mai participat cum sã nu, la Gess… nu venea mereu.
“L” = Elevi de liceu din oraş nu au fost?
“I” = Nu, fete au fost, bãieţi nu.
“L” = Magnetofoane nu au apãrut pânã acum?
“I” = A fost o data unul al lui Gicu, nu ştiu de pe unde l-a luat.
/…/ “L” = Dacã ţi-am da noi o poşetã cu un magnetofon te cautã ãştia în poşetã ?
“I” = Cum sã nu, mã întrebã vai de mine…
/…/ “I” = Mi-au zis sã aduc ţigãri Mãrãşeşti, fumeazã şi fetele.
/…/ “I” = In camera din faţã nu stã nimeni précis. De câte ori am fost acolo uşa era încuiatã.(probabil cu creionul desena pe o hârtie o schema cum se ajunge la Nae), Aici stau ei. Scara din pantã duce direct la camera lor. Camerele nu comunicã, între ele nu e nici o uşã. Aici stau douã fete, una e la şcoalã şi una lucreazã la Argeşana.
“L” = Vin şi fete la zaiafetul ãsta? (probabil cuvântul cãpãta semnificaţii prin inflexiunile vocii)
“I” = Eu nu ştiu /…/ aici e o grãdinã a lor, aici e dealul care urcã şi aici e calea feratã.
“L” = Proprietarul casei cine e?
“I” = E o femeie de 58 de ani. Stã la Bascov. Maicã-mea o cunoaşte./ Semnatura.

joi, 1 aprilie 2010

Apriliada ca epopee

Luminii sã-i fiu velnicer,
Din alambicuri s-o torn cu mãsurã
M-a ales proprietarul de cer
Si m-a investit cu procurã.

Aprope e sfintele Paşti
Creştinii au NUP la ispitã.
Dar, sigurã-i vorba când caşti
De-o ţii mai …pititã.

Cã bântuie zvon în oraş,
Cum cã, vorbele sunt de la sine
Pe stenograme rãvaş,
La oameni de bine.

Eu asta voiam sã vã spun,
Cum Voicu e singur sãracu.
Si nu-i drept sã ţin de furtun…
Cã lumea nu-i chioarã, ce dracu !

Gãndea un bãtrân velnicer
Umplând cu luminã carafe
Si gâturi întinse spre cer
Stateau ca un cârd de girafe…



Foto: capsulatimpului.wordpress.com

marți, 30 martie 2010

Proprietarul de plajã

               10 şi 4 minute fix. Ieşit din somn. In faţa mea, leptopul deschis ca o fereastrã. Ridic privirea. In faţa ei, ziua deschisã larg ca un laptop. Altã fereastrã şi acelaş laptop...în sfârşit discern imaginea nudã în toatã splendoarea, mângâiatã de soare pe coapse, pe sâni, zâmbind deşãnţat, aşteptatã, doritã, visatã.

               E plaja mea. Sunt UNICUL proprietar al acestei minuni unde pãşeşte desculţ PRIMAVARA.
M-am scos! Viaţa mea se schimbã din mers. Grijile sunt plãcute. Trebuie sã cern nisipul, sã lansez invitaţii, sã cioplesc beţele de alun cu care turişti vor desena pe nisip clipele fericirii.
               Dar trebuie sã fiu cumpãtat. Cum pãtat ?... Gându-mi alunecã în real. Televizorul porneşte singur. Vremuri de crizã, buget, echilibru, revoluţie, iar revoluţie, şomaj, educaţie, doctorul FMI…Voicu, Voicu, Voicu la curte, justiţie, casaţie… Voicu, Voicu? Cum pãtat? Imbibat cu noroi! Voicu! Voi cu cine?…Curtea e-n curte…Plaja e-n curte…Eu unde plãtesc impozitul forfetar?...tot mai rar aerul, tot mai rar

Foto:www.artline.ro/Nud_cu_flori-650-1.html

sâmbătă, 27 martie 2010

Rezultate Roblogfest - Cel mai popular blog








Personal & Infotainment - Cel mai popular blog


Sponsorizat de Rezultate finale

Etapa finala #2 - 1536 voturi – 485 bloguri inscrise

1. Daily Cotcodachttp://www.dailycotcodac.ro/ 12.11% 272 voturi
2. A blog on evolution  http://reinvented.ro/ 4.85% 109 voturi
3. Teo's kitchen  http://gospodini.blogspot.com/ 3.82% 86 voturi
4. Umblu liber  http://www.umbluliber.com/ 3.47% 78 voturi
5. BlackSheepSound  http://blacksheepsound.ro/ 3.29% 74 voturi
6. FootballClub.ro  http://www.footballclub.ro/ 2.62% 59 voturi
7. Makavelishttp://www.makavelis.com/ 2.58% 58 voturi
8. http://cati-ca-voi.com  http://cati-ca-voi.com/ 2.18% 49 voturi
9. Motorul.Ro - Stiri Moto  http://www.motorul.ro/ 2.13% 48 voturi
10. Alter Ego Blog  http://blog.alter-ego.ro/ 2.0% 45 voturi
11. LUMINA EULUI INTERIOR  http://www.eulinterior.blogspot.com1.82% 41 voturi
12. Verze.ro   http://www.verze.ro 1.51% 34 voturi
13. Sanuca  http://sanuca.ro/ 1.46% 33 voturi
14. Milf si Petrov  http://milfsipetrov.blogspot.com/ 1.2% 27 voturi
15. DivercityCafe - cel mai fresh blog de muzica  http://www.divercitycafe.ro%20/index.php 1.11% 25 voturi
16. Palatul Sutu http://sutu.ro 1.02% 23 voturi
17. Green Boy's World  http://greenboydragosh.blogspot.com/ 1.02% 23 voturi
18. raluxa's blog  http://raluxa.com/ 1.02% 23 voturi
19. Moisilist  http://moisilist.com/ 0.97% 22 voturi
20. Cartim's Blog  http://www.cartim.ro/ 0.89% 20 voturi
21. Blogul lui Grim Cris  http://www.grimcris.com/ 0.89% 20 voturi
22. Maddy's blog  http://thcgirl77.wordpress.com/ 0.89% 20 voturi
23. kristofer93 - blog  http://www.kristofer93.com/ 0.84% 19 voturi
24. profu.info - Blog despre educatie, dezvoltare personala, IT&C Evolueaza exponential !  http://profu.info/ 0.8% 18 voturi
25. EvergreenStory  http://evergreenstory.wordpress.com/ 0.75% 17 voturi
26. Que stii oare?  http://www.questioare.com/ 0.75% 17 voturi
27. NiceBlogger  http://www.niceblogger.ro/ 0.75% 17 voturi
28. Cineblog  http://www.cineblog.info 0.71% 16 voturi
29. Smoking Cool Cat  http://www.smokingcoolcat.blogspot.com/ 0.71% 16 voturi
30. Ion Toma Ionescu http://pasareacetii.blogspot.com/ 0.71% 16 voturi
31. Irefutabil.com  http://www.irefutabil.com/ 0.66% 15 voturi
32. Surorile Marx  http://surorilemarx.wordpress.com/ 0.66% 15 voturi
33. Mircea Badea http://www.mircea-badea.ro/blog/ 0.66% 15 voturi
34. Tanaku http://tanaku.wordpress.com 0.66% 15 voturi
35. Bucataria Corinei http://cebucatarim.blogspot.com/ 0.66% 15 voturi
36. Portal IT românesc de programare, algoritmică, securitate ,tutoriale şi cursuri de IT. http://www.worldit.info 0.66% 15 voturi
37. It's all about nothing http://dan00tza.blogspot.com 0.62% 14 voturi
38. alex moldovan http://alexmoldovan.wordpress.com/ 0.62% 14 voturi
39. Mihai Bendeac http://www.mihaibendeac.ro 0.62% 14 voturi
40. Neydamn http://neydamn.blogspot.com 0.57% 13 voturi
41. Blogatu http://blogatu.ro/ 0.57% 13 voturi
42. Andrei Ruse (blog personal) http://andreiruse.ro 0.57% 13 voturi
43. Cabral http://www.cabral.ro/ 0.57% 13 voturi
44. Teambuilding cu piticii http://teampit.wordpress.com/ 0.53% 12 voturi
45. mongolia.ro http://mongolia.ro 0.53% 12 voturi
46. Jurnal de ghizuroi http://ghizuroi.wordpress.com/ 0.48% 11 voturi
47. Dancing with my loneliness... http://the-loneliness.voce.ro/ 0.48% 11 voturi
48. Biscuim, Maria Ta! http://artistu05.wordpress.com/ 0.48% 11 voturi
49. Calatorii, ganduri, vise http://cornelia-florea.blogspot.com/ 0.48% 11 voturi
50. Allisson INFO http://allisson.ro 0.48% 11 voturi
51. Aventuri prin Restaurantele din Romania http://www.e-restaurant.ro/ 0.48% 11 voturi
52. IRINA COJO http://irina.cojo.ro 0.48% 11 voturi
53. auftakt http://lilick-auftakt.blogspot.com/ 0.48% 11 voturi
54. Cronici (M)ironice http://mironeasca.com 0.44% 10 voturi
55. PiticiGratis http://www.piticigratis.com/ 0.44% 10 voturi
56. Doipedoi http://www.doipedoi.com 0.44% 10 voturi
57. Noaptea iguanei http://www.noapteaiguanei.ro/ 0.44% 10 voturi
58. Noi stim tot http://stimtot.ro 0.4% 9 voturi
59. UnCopilutz, jurnalist de gradinita http://www.uncopilutz.wordpress.com 0.4% 9 voturi
60. eVasile.com - Optimizare cu Optimism http://evasile.com 0.35% 8 voturi
61. Zanarim http://www.zanarim.ro/ 0.35% 8 voturi
62. Gunoaiele din mintea mea http://www.dono.ro 0.31% 7 voturi
63. www.danielorza.net www.danielorza.net 0.31% 7 voturi
64. Brushvox http://brushvox.wordpress.com 0.31% 7 voturi
65. şalul e şarpele http://commonplacesandelephants.blogspot.com/ 0.31% 7 voturi
66. Designerul The Comics Maker http://designerul.ro 0.31% 7 voturi
67. Genunchiul Lumii Flavius Obeada http://flaviusobeada.wordpress.com/ 0.26% 6 voturi
68. Nascut din spermatozoizi campioni http://www.groparu.ro/ 0.26% 6 voturi
69. nwradu blog http://www.nwradu.ro 0.26% 6 voturi
70. Leonard- Cel mai frumos copil din lume. Acum si pe internet http://www.leusor.ro 0.26% 6 voturi

miercuri, 24 martie 2010

Albastrii - Intalnire cu securitatea - Frica -

Simt cum se instaleazã în piept ghemul fricii. Se deşirã urcându-se ca un rug sub frunte şi-n ochi. Pulsul îsi accelereazã bãtãile. Mã smulg din somn hãituit. Snopi de raze stãruie sã strãpungã, strânsura pleoapelor. Sigur s-ar putea rostogolii risipindu-se pulsul în întunericul nopţii. Mã dor toţi muşchii, pisaţi centimetru cu centimetru în interiorul infernului.
Gãndesc simplu. Dacã ocolesc barajul instalat provizoriu în dreptul şcolii, în locul unde se-adunã cele trei vãi pe care se-ntinde satul, ca sã se verse liniştit spre soseaua naţionalã, înseamnã cã îmi rãmâne timp. De ce sunt aici, ce-am sperat? Oricum vor trece la urmãtorul pas, din casã în casã rãscolind, în aşteptarea ordinului.
Mã târãsc sã aprind lumina, mã liniştesc puţin şi scriu precipitat, pe un colt de paginã poate reuşesc sã prind şi sã-nnod firele. Cunosc odaia. In patul vecin un personaj feminin, cu ascendent asupra mea şi drag, stãpâneşte mult mai bine situaţia. Taţa, mãtuşã-mea murise de mult. Silueta ei de femeie tanãrã cum n-o apucasem, povestitã doar, era mult mai înaltã îmbrãcatã în negru. Se scurge afarã pe uşã şi ascultã un timp freamãtul pãdurii în mãrginea gardului.
Doar o pãrere. Cercetasem, nu era nimic. Trecuse primejdia , pierii şi nelegiuirea crimei, trãdarii, sau ce-o fi fiind. Imaginile de groazã dispãruserã, doar golul acelor clipe apãsau mut. Oare ce sãvârşisem? memoria surescitatã nu mã ajutã. Se-ntâmplã la fel. Voiam sã uit. Pastilele recomandate de medic, dupã saptãmâni de nesomn, parcã mã trãgeau într-un loc mâlos din care mã zbãteam sã ies simţind cã mã acoperã.
Când şi când, şobolonanul acela mare alb mã fixa mustrãtor de pe chiuveta din baie, dincolo de pragul realitãţii, alergat si omorãt din fericire de vecinul meu cumsecade cu un par într-o baltã de sange.
Scurtez drumul. O iau direct peste Priba pe lângã pãdure. In şosea ar trebuit sã treacã autobuzul. Stau în margine şi mi-l pot închipui plin de securişti cu pistoale pregãtite gata sã şteargã urmele. Mã trezesc fixand, o bucatã de hârtie împãturitã scãpatã pe jos, cât o carte de vizitã, pe care sunt scrise nume, şi al meu… Ce sã însemne? O pun în geantã. Dar dacã îmi verificã geanta, ce e cu numele meu. O strãng în pumn ghemotoc şi o arunc în iarbã, departe la coş.
Se vede autobuzul. Dacã nu opreşte? nici nu e staţie…Sau e plin cu hãitaşi… Urc. Doar câţiva cãlãtori pentru schimbul de noapte, obosiţi. Mã aşez pe bancã. Adorm

Foto /bucurenci.ro/wp-content/uploads/2008/12/frica.jpg

marți, 16 martie 2010

Roblogfest se amânã

Timpul şi-a lãsat zãlog într-o cifrã abstractã pielea de şarpe încremenitã pe nisip. Scrutez îndeleng StatCounterul,şi nimic; nici-un song, nici un flash, nici un steag, nici o fâlfâire de aripã. Poate sã ouã “Pasãrea ceţii”ouã de aur pe blogul meu, nu se înghesuie nimeni. Am greşit abordarea. N-am avut inspiraţia sã postez la-nceputul concursului roblogfest un banner cu domnişoara Miţi Vasilescu în toatã splendoarea ei republicanã şi nudã.

M-am luat dupã Gioanã ,dupã Boc, dupã Crin, dupa Ponta, dupã Diaconescu şi s-a fãcut întuneric. In loc sã le fi dat la toţi “Carte de abonament/…/ Valabilã la d-şoara Miţi Vasilescu/…/ Hotel Minerva/…/ Lei 50 (plãtit anticipat)/…/ Noaptea întreagã se socoteşte douã numere/…/ La mai multe numere se face rabat/…/” (Document autentic din arhiva, vezi mai jos…).

Sã fi postat un banner în carne şi oase, sã-l vadã tot poporul şi sã-l pipãie pe butoane, sã curgã votul…

Stau liniştit. Mie –mi place legalitatea, nu munca la negru. Aştept modificarea constituţiei, modernizarea statului,legalizarea prostituţiei  şi concurez din nou. S-auzim de bine!

duminică, 14 martie 2010

Carte de abonament; "Relansarea economiei,eternul feminin si urzicile"

Sub hlamida iernii, soarele strecoarã priviri obraznice. Idei curajoase ţâşnesc din mintea lui fragedã şi stãtutã de copilandru superdotat, dupã o hibernare ce nu mai credeam a se fi sfârşind. Si, cum işi desãvãrşise ultima parte a educaţiei, ca doctorand în Zwole, undeva prin Olanda, se gândi serios cã prioritar şi democratic ar fi, sã aplice acum, ce învãţase prin şcolile-nalte şi solide ale vestului.

Era momentul sã se ia la trântã cu criza . Nimic nu trebuia început însã fãrã un brainstorming. Zis şi fãcut. Lansã invitaţiile şi stabilii localul, într-o sala la Casa Poporului, numai bunã pt nunţi şi botezuri cum decretase vizionarul Prigoanã recent, intr-o initiativã legislativã.
Lume cât cuprinde; guvernanţi, economişti de rasã şi parlamentari interesaţi în Forum, de incitantul subiect “Relansarea economiei prin urzicã”.
Televiziunile de nişã descãrcaserã la pachet un batalion de reporteri, ziaristi şi analişti politici. Insuşi Vântul a descins din Deltã ca sã contribuie.
Aplauzele cele mari s-au împãrţit fraţeşte cand Videanu a ridicat pur şi simplu asistenţa în picioare, susţinând cã resursele neamului sunt nelimitate; chiar dacã PSD-ul a vândut subsolul şi mormanele de fiare combinate, liberalii gazele şi petrolul de sub mare, UDMR-ul pãdurile la blanã şi PDL-ul în deficit, i-a rãmas doar praful de la Roşia –Montanã, cinstit.

/…/ “O industrie alimentarã pe bazã de urzici poate şi trebuie sã însemne decapitalizarea crizei şi bunãstarea materialã!”
Al doilea ropot mare de alpauze cu ovaţii s-a stârnit când Crin, orator iscusit s-a referit la ceeace trebuie sã ne uneascã eforturile, în opozitie sau la putere, ca sã salvãm ţãrişoara - eternul feminin!...
/…/”Si nu, trebuie sã uitãm necesitatea bicameralismului.”
/…/“Dã el colţul ierbii, dar mai şi plouã e nevoie de acoperişuri”, şi-a spus pãrerea şi demnul fost reprezentant al Romaniei Mari Petru Cãlian cel care tocmai terminase studiul de impact al prostituţiei la surse.
/…/”Eternul feminin… cu cât mai multe camere cu atât mai multe voturi”, jubila şi Boc cucerit pentru o clipa de programul cu a doua casã…(Ce zice Zeus?...)
Jubila şi Vlãdescu. în mãnã cu Cartea de abonament (aia din pozã) la domnişoara Miţi Vasilescu .
/…/” Mai multe camere, mai multe Miţi, mai multe impozite, mai multe profiţii...”
Sub cupola Parlamentului nu intrã nicicãnd soarele, fie el şi doctorand în economie cu şcoli mai la vest. Le-ar fi spus copilandrul superdotat cã în Olanda se dezvoltã déjà din urzici o industrie nouã textilã. Se fac rochii, fuste admirate in vitrinele Amsterdamului seara cãnd se desbraca Miţi Vasileştile lor. E totuşi un pas. La urzici popor !!!...

vineri, 12 martie 2010

Albastrii - Intalnire cu securitatea - Capitolul VII- Conversatie pe mess

Nota: Sfatuit "sa fiu precaut"sa nu mai apar pe blog cu fragmente din dosarul "Albastrii' pana la aparitia cartii, m-am hotarat sa revin asupra deciziei pe care mi-o insusisem. Cafeneaua Literara a publicat doua fragmente intr-o versiune pe care o avea mai de mult...

06 noiembrie 2009
Claudia Keuterman Duminică: Ce faci Ioane?
IonToma Ionescu: Nu vreau să ies din casă , insist în a-mi consuma “tinereţea”… închis

CKD: Au fost şi tentativele altora, asupra ta, păstrezi sechelele ?…
CKD: Au vrut şi alţii să te închidă…

ITI: Păi si închişi albaştrii rămâneau liberi, conform perceptelor. Rămân albastru. (Constat cât de uşor se pot debita flecarelile pe net)
CKD: Ştii cum s-a oprit dosarul Albaştrilor?

ITI: Nuuu !!! …Dar tu, azi nu trebuia să mergi la o manifestare culturală.
CKD: Da, voi merge la o Galerie de artă, pentru a desena în grup, galeria Art of Life. Mai târziu.

ITI: Hai că m-ai făcut curios, cum s-a oprit dosarul ? (Aveam şi eu ceva bănuieli că dosarul nostru s-a oprit cumva nefiresc…)
CKD: Nichita Stănescu , Gheorghe Tomozei si alţi scriitori au avut întâlnire cu Ceauşescu. Cei doi au protestat împotriva arestarii Albaştrilor şi Ceauşescu personal a oprit totul, ca fiind un exemplu prost pentru tineret, ar fi putut şi alţii să aibă cine ştie ce idei.

ITI: Tu cum ai aflat ?
CKD: De la Nichita si Tom. (Stiam că se învârtise mult timp în cercul lor de prieteni, poate o lămuresc să dezvăluie şi în carte ceva picanterii din anturaj. La un moment dat scăpase ceva despre Mona Muscă)

CKD: Tu nu ai deschis atunci, după procesul public uşa ziaristului de la Scanteia Tineretului, dar eu da, şi acum suntem buni prieteni, şi de la el ştiu multe. (Cum să deschid prin ce trecusem vedeam pericole oriunde)
CKD: Bebe Ravescu e numele lui.

ITI: Dar ei nu mai sunt…
CKD: A fost si Cezar Ivănescu atunci la întâlnire la Bucuresti şi mi-a confirmat si el că Nichita şi Tom a pus aceasta probleme “tovarasului” Ceausescu.

ITI: Mă speriasem rău eram si fără servici în acea perioadă, de-aia nu am dat drumul ziaristului în casă.(Degetele alergau pe tastatură mai sprinţar ca oricând, iar ochii urmărind tastele, abia de reuşeau să prindă si scriitura Claudie de pe monitor)
ITI: Ai reuşit să citesti “Pro memoria”? În Cafeneaua Literară, sub acest titlu am încercat, la insistenţa lui Virgil să descriu evenimentele. M-am suspectat întotdeauna că nu sunt în stare să redau ce am trăit… (Deja alergam tastatura nu numai pe culoare diferite ci şi în sensuri diferite, parcă nu era dialog. Sesisând că deveneau mai interesante cuvintele Claudiei m-am oprit din scris ca să le prind instantaneu cu insinuarea lor pe ecranul calculatorului).

CKD: Bebe Ravescu mi-a povestit că maiorul Mincu, comandantul Securităţii Argeş a organizat un briefing (Nu ştiu dacă aşa se numea şi atunci). Au fost mai mulţi ziarişti, printre care si unul negru dintr-o ţară din Africa, pe care o vizitase de curând tovaraşul, şi acel ziarist l-a întrebat pe Mincu, ce arme au avut contrarevoluţionarii albaştrii ( contrarevoluţie…aşa înţelesese el). Mincu a raspuns, dupa o pauza mai lungă, “cuţite!... “(Trebuie să intervin în deplină cunostinţă de cauză în privinţa cuţitelor, susţinând că aceasta este o mare minciun, pentru că mi-am adus aminte, Gess a cerut atunci lui Nae un cuţit să cureţe gutuia, acesta i-a dat o custure anemică, singura din casă si Gess s-a lăsat păgubaşă, n-a mai curăţat-o)…Ziaristul i-a replicat că nu e serios, că nu se poate face o contrarevoluţie cu cuţite, drept care ziariştii au râs şi Mincu , furios, a anulat întâlnirea.
ITI: Imi dai nişte amănunte care mă tulbură şi la care nu am avut acces.

CKD: Pentru că nu ai deschis uşa ziaristului.
ITI: Casa mea atunci, păstra urmele vizibile ale trecerii securitatii.

ITI: Lipseau cărţi, manuscrise etc (Parcă văd hârtiile şi fotografiile aruncate pe jos şi cărţile împrăştiate, cele neinteresante, când în sfârşit am ajuns acasă, după noaptea petrecută în compania organelor, în draga mea cameră albastră, ce din păcate niciodată nu a ajuns să fie cu adevărat albastră)
CKD: Dacă Ceuşescu nu ar fi oprit totul, nici materialul pe care îl pregatise Bebe Ravescu nu s-a mai publicat, am fi fost cu toţii în puşcărie, nu ne-am fi putut dovedi nevinovăţia.

ITI: Am bănuit că a fost ceva care a oprit totul în acel stadiu, dar mă temeam că poate continua în altă instanţă. Nu puteam uita pistoalele ameninţându-ne, fără argumente justificative pt acest fapt. Eram sigur că vor încerca să fabrice argumente.
CKD: Mie mi-au luat într-un sac tot ce scrisesem până atunci şi desenele de icoane, sub pretextul că răspândeam religia în socialism şi de asemeni fotografiile cu “albastrii”.

ITI: Unde or fi acele fotografii că nu sunt în dosar ?
CKD: Erau fotografii cu sărbatorirea Sfintelor Paşti, garnisite cu lumânări si ouă roşii. De fapt se bănuiau a fi roşii, fotografiile fiind alb-negru. Acestea au constituit probele irefutabile împotriva noastră.

ITI: Claudia, vreau să te întreb, noi am fost a doua zi, după “demascarea publică”, eu si cu tine, la primul secretar în audienţă, sau am visat ? (Intrebarea poate deveni suspicioasă, dar chiar nu mai ţin minte, mi-este teamă deja să nu fabulez, să n-o iau razna, târziu după evenimente am fost sub tratament la LSM, am dorit să uit, uneori am reuşit, alteori nu…)
CKD: Gheorghe Năstase?

ITI: Daa.
CKD: Nu l-am găsit atunci , sau poate n-a vrut să ne primească. Ştiu că m-am plimbat pe Trivale cu el, l-am întâlnit acolo, în ziua următoare. Încercam să-i vorbesc despre noi, ocolea subiectul vorbindu-mi despre ce păţise el. Era bineînţeles informat, nu se făcea nimic fără să ştie Primul Secretar. Îmi amintesc că m-a sfătuit să nu bag în seamă Europa Liberă, fiindcă ăştia au râs şi de el că se plimbă pe Trivale în tenişi. Nu-i ia nimeni în seamă. Era frig , era singur, neputincios, n-avea tenişi… m-am lăsat păgubaşă.

CKD: Ce nu şti tu, pentru că nu am semnat declaraţia la securitate aşa cum au vrut ei, deşi m-au amenintat cu bătaia, am fost asteptată într-o seară pe stradă, atrasă în Hotelul Partidului şi bătută între viaţă şi moarte.
ITI: Vreau să te mai întreb ceva, în dosar se spunea la un moment dat, că tu si cu Ică aveaţi legături cu un cetăţean vest german, prin care trimiteam scrisori.

CKD: Nu era adevarat
ITI: Mai vorbeau de un alt grup la Bucureşti şi altul la Arad…

ITI: Au vrut să extindă...
CKD: Întradevăr cei de la Europa Liberă au comentat proza mea, dar asta nu mi se datora mie. Revista Argeş circula atunci. Ştiu că tata a fost foarte speriat dupa ce a auzit de la alţii, despre comentariile Monicăi Lovinescu în emisiunea Orizont cultural şi mi-a sugerat să susţin că nu ştiu nimic. Dar eu chiar nu ştiam nimic pentru că în acel timp nu eram fan Europa Liberă.

ITI: Eu am prins acel comentariu întâmplător, vocea Monicăi Lovinescu răsbătea(...)
CKD: Noi nu aveam un radio... capabil.

CKD: Abia mai târziu, la Bucurşti am început să ascult.
ITI: La mine în apartament era un radio. Nu-ţi aduci aminte că îl manevra Gicu Cârstea, în naivitatea lui, şi ne cam deranja. Pe vremea aia politicul pentru noi nu prea conta.

CKD: Ioane, am primit telefon, e pe drum o doamnă care vine să mă ia cu maşina să mă ducă la galerie. Proprietarul insistă să desenez acolo şi să deschid şi o expozitie , dar eu nu sunt decisă.
CKD: Îţi doresc numai bine! Mai vorbim. Pa.

ITI:Mai eşti? ...La securitate în noaptea anchetei aveau o bandă de magnetofon înregistrată la mine în casă, când întradevăr Ică, s-au eu nu se-nţelegea bine am zis că Ceauşescu nu-şi scrie singur cuvântările…
CKD: ???!! Dar ce preşedinte din lume, sau monarh îşi face singur cuvântările?...

ITI: Hai, mai vorbim !... să nu întarzii, pa.
CKD: Şi culmea, cuvântările lui Ceuşescu erau făcute la Piteşti, în unitatea militară, sus lângă cimitir, sub pământ, iar unul dintre istoricii care participau era Doru, vărul meu, azi secretar de stat în Ministerul culturii, ţi-l aduci aminte? Când Ceuşescu nu avea întâlniri importante, sau alte evenimente ce nu necesitau cuvântări, ei se plictiseau. Stăteau închişi acolo, puneau un coş la mijloc şi aruncau toată ziua cu cocoloaşele de hârtii… Baschet de nebuni

CKD: Pa !

Albastrii - Intalnire cu securitatea - Capitolul VI - Serch

Nota: Sfatuit "sa fiu precaut"sa nu mai apar pe blog cu fragmente din dosarul "Albastrii' pana la aparitia cartii,  m-am hotarat sa revin asupra deciziei. Cafeneaua Literara a publicat doua fragmente intr-o versiune pe care o avea mai de mult...


Piteşti, 14 septembrie 2009


Bună Claude,mă bucur că ţi-am gasit pe net nişte urme, olandeze bag seamă. Asta pentru că ţi-ai păstrat şi numele tău desculţ de duminică - Claudia Duminică Keuterman. (N-am înţeles de ce la un moment dat semnai, ţi-aduci aminte cu pseudonim, Constantin Doru Fâlfani) După mulţi ani ai reapărut în primplanul memoriei mele înburuienate. Băsescu-i de vină, şi CNSAS-ul. Am recuperat dosarul nostru de securitate. El există si e "genial". Se numeste Dosarul "Albaştrii"...Am un blog pe care vei gasii câte ceva despre asta. Adresa este: http://pasareacetii.blogspot.com/

*
Zwolle, 14 septembrie 2009
Bună Ioane, Noi ne-am aciuat în Zwolle, olandezi între bariere. Casa în care locuim este într-adevar între bariere, într-o porţiune interzisă traficului, fiindcă suntem vecini cu o fundaţie pentru handicapaţii mintali. În general linişte, Liniste cu L mare! Doar din când în când, într-un balcon mic apare un tânăr care cântă la un microfon un cântec pe care doar el îl inţelege, dar, dacă sunt în grădină, îmi permit să-l aplaud, cu toate că mereu mă ignoră… dar nu mă ignoră supraveghetorul care se chiombeşte la mine fumând…
M-am transformat într-o “piftoritză” de… duminică. Zwollens-Nolens. La început pentru că am avut nevoie de bani, câştigaţi fără cuvinte… adică fără a şti limba olandeză. Apoi nu mi-au mai plăcut banii, marcaţi prin compromisul de a “pifta” la cerere şi mi s-a urcat la cap că pot “pifta” serios… mă rog, mă rog, n-am “piftat”nimic de cateva luni… nu m-a lăsat vara cu căldurile ei, dar am stat la umbră şi m-am delectat citind, încercând să înteleg “literatura” din jurul meu…”

*
Piteşti, 16 septembrie 2009
Draga Claude, Nu ştiu cum e în olandeză, dar eu trebuie să-ţi spun că am păstrat sentimentele acelor zile când căutam cu emoţie, pe strada 9 Mai, casa cu două chepenguri la poartă, şi scrutam peste gard să nu apară domnul Duminică. Acum, între două bariere stă, domnul Martin Keuterman…
Şi totuşi îmi fac puţin curaj, pentru că am citit că ai aproape un spital de nebuni. De ce nu aş ocupa, acolo şi eu o fereastră? Nu trag nădejde la oarece aplauze, pentru că le-ai cheltuit înţeleg, mult mai bine la tine-n grădină. (Auzi, grădină… toată viaţa mi-am dorit un măr, un prun şi-un nuc, dar n-a fost să fie!)
De “piftură” cum îi spui tu, nu mă mir, te-a atras întotdeauna, prospeţimea culorilor, adâncimea şi conturul neclar al liniilor unui Lucian Cioată, spre exemplu, în perioada noastră albastră, (el era atunci, deja în gri), şi pe care mărturisesc mă străduiam să le descifrez.
M-am gândit, îţi spun direct ce-ar fi să scoatem amândoi o carte din acest dosar albastru…

*
“Am întâlnit în discuţiile lor cuvântul - albastru – care nu ştiu ce înseamnă. Nu i-am întrebat niciodată să nu-i fac cumva să creadă că nu înţeleg. M-aş fi simţit probabil jenat dacă ei mi-ar fi răspuns că sunt incult”(…) ! - Extras din declaraţia lui Gicu Cîrstea la securitate. (genial, recunoşti!...)

*
“Menţionez că în vara acestui an (1971, o tempora) Ionescu Ion(Ion Toma Ionescu) prezenta unele ciudăţenii prin faptul că, (respect acurateţea scriiturii) căuta în jurul Uzinei sârmă ghimpată, pe care cu ajutorul unei prietene, decoratoare (te recunoşti?) s-o folosească la unele aranjamente în cameră, pe care vroia s-o facă în tempera de culoare albastră, cu catifea albastră, cu scopul de a-i da denumirea de camera albastră”- tot extras, dintr-un raport al informatorului Păvălache Victor, cine o fi.

*
Dragă Claudia. Hai să vorbim. E tare grea meseria de scriitor şi recunosc nu prea mă prinde. Cum văd eu?
Intreg demersul cărţii, îl văd ca pe o înşiruire de secvenţe alcătuite din scene trăite atunci; unele povestite retrospectiv, altele descoperite în paginile dosarului, iar altele cât se poate de vii, în care să ne transpunem la acea varstă ca si cum ni s-ar întâmpla…
Scriind la doua mâini nu mai e nevoie de unitate stilistică, bla, bla. Iţi trimit câteva pagini ca să-ţi faci o ideie. Mie deocamdată nu-mi ies scenele trăite cu percepţia vârstei aceleia. Aici te invit pe tine, posesoare a unei tehnici mult mai experimentate decât a mea. Nu e nevoie să cauţi momente deosebite. Axează-te pe un personaj (important e să fie “albastru”) şi fă-i un studiu ca la piftură, aşa cum îl percepeai atunci, sau cu privirea de-acum…cum îţi convine.
Cum legăm secvenţele ? Asta e mult mai simplu. Cinematografic. Numai să avem ce lega…
Nu trebuie să iasă un roman, nici un demers journalistic, nici o carte document. Ce am trait e important pentru noi, nu-i de mare interes public, e nespectaculos să ne axăm pe documentaţia strictă (sunt 191 de pagini în Dosar), cred că nu ar da bine. Ar trebui să fie câte ceva din toate. Doamne ajută !
*
Apropos, ai vre-o bănuială cine e această Pletosu Viorica, informatoarea de bază din dosar, către care eu nu găsesc nici o străluminare? Se înţelege din dosar că te cunoaşte bine, şi e de ştiut dacă nu cumva a ajuns ulterior să scrie romane proaste, pentru poliţiştii cărora le fabula de atunci scenarii.
Azi am fost la revista “Cafeneaua Literara” a lui Virgil Diaconu să iau ultimul număr în care publică şi fratele meu o proză (E o fractură de timp, recunosc. Ar trebui sa-l şti, el ţi-a adus manuscrisul meu pentru Tomozei – un gând bun lui Tom, acolo unde o fi fiind! V.L. fratele e istoric, profesor universitar , şef de catedră la Universitatea Bucureşti, cu doctorat în Franţa şi multe cărţi în domeniu, dar are şi mână de prozator şi încerc să-l convertesc…mă laud)
Ce voiam sa-ţi zic e că Virgil Diaconu vrea ceva de la tine, proză, poezie, un portret, orice să-şi albăstrească puţin revista. Caută pe Google “Centrul Cultural Pitesti” şi ai acolo ambele reviste argeşene. În ultimul numar din “Arges” am si eu câteva poezele.
Mă întrerup, s-a sfârşit coniacul, mi-e şi puţin foame…A murit Nicu Constantin actorul, au anunţat acum la radio!…Când mai auzim şi de bine ?...

miercuri, 10 martie 2010

Lovitura de stat cu publicul a "Naşului...

Istoria nu se scrie o datã cu faptele. E o perioadã de graţie în care istoricii clatinã profesional paharele de whisky şi contemplând cum pluteşte gheaţa, aşeazã datele ştiute şi neştiute, molcom într-o ordine fireascã. Existã însã clipe când regulile nu mai funcţioneazã, tunelul timpului ca un pahar de cristal se sparge cumva tensionat şi atipic, istoria se întâmplã direct, iar ochii noştri de gheaţã se fac ţãndãri izbiţi în ecranul televizorului. Rãmân pe jos, ca o mâzgã , cioburi împrãştiate şi picãturi de whisky.
E ceea ce s-a întâmplat în Decembrie 89. Numai cã atunci în spatele zidurilor, sub acoperisul gol al trasoarelor diversioniste, direct pe cioburi s-au petrecut violuri.
Greu de ales acum dupã douãzeci de ani sângele de whisky.
Dar sã-i lasãm pe istorici, e treaba lor cum lipesc cioburile.
Pãstrând proporţiile azi-noapte la Naşu, pe B1 s-a scris istorie. Cu migalã Alex Stoienescu şi Cartianu s-au târnosit vitejeşte cu Petricã şi Gelu Voican, fiecare cu proiectul lui de pahar.
Si ca-ntr-un basm, din cer a coborãt un înger.
Greu de imaginat Cornel Dinu fostul fundaş(dar şi fost ministru), pe post de înger.
/…/”In septembrie 89 eram în Italia, l-am întâlnit pe Generalul Stãnculescu. Am cunoştinţã cã punea la punct cu diverşi diplomati, americani, francezi, englezi si rusi îndepãrtarea lui Ceauşescu. Lucra Malta”
/…/ “De unde ştiţi ce-au vorbit?”
/…/ “Eram îmbrãcat în sacou…”
”/…/El a dat “lovitura de stat cu public”. Restul îl ştiţi. Un bun roman. E la puşcãrie, dupã obiceiul pãmântului.”
/…/ “Dimineata lui 22 Decembrie în CPEX Ceauşescu îl facea trãdãtor pe Milea, pentru cã nu a scos tancurile pe strãzi sã tragã în mulţime. Un bun roman! Nu s-a împuşcat, l-a împuşcat Parcãlãbescu…”
/…/ “Iulian Vlad a ieşit din CPEX, a chemat trei comandanti ce asigurau paza intrãrilor în CC şi i-a retras pentru destructurare în unitãţi. Pe acolo au intrat revoluţionarii. A fãcut puşcãrie. Un bun roman.”
/…/”Intre ora 7 si 8, pe 22 decembrie s-au oprit toate radarele si trupe ruseşti speciale au fost plasate în munţi. Intr-o ora si cincizeci de minute puteau ajunge în centrul Bucureştiului. Se ştia asta.”
/…/In noaptea de 22 spre 23, de la ora 21 pânã la 7 dimineaţa am fost la CC împreunã cu Nina Iliescu, extraordinarã femeie. Eu am adus-o acolo. Eram de faţã la ora 2 când s-a vorbit cu Moscova.”
/…/ “Cine a vorbit ?”
/…/ “Domnul Iliescu şi Petre Roman… într-o limbã rusã perfectã. Roman era foarte agitat, vroia sã cheme bãieţii. Iliescu mai moderat, iar doamna Nina spunea tot timpul:
/…/”Ionele sã nu vinã ruşii”
/…/ “Cine mai era, Brucan? …el n-a vorbit ?”
/…/ “Pe la 4, a vorbit la NewYork”
/…/ “Mai fac o precizare importantã, eu eram în sacou…ei în pulovãr.”
/…/”Brucan ?...”
/…/”Avea pulovãrul sub sacou. Iliescu, am mai spus-o şi-o repet, mare om politic, singurul.”
/…/”Dar Dinescu ?
/…/ “Tot în pulovãr…bãiat bun pãcat cã-l agãţaserã ruşii… nevastã'sa, soacrã'sa…”
/…/ “Sergiu Nicolaescu?”
/…/” E mai complicat cu Sergiu, dar avea şi pulovãr şi sacou. Stiţi cã a filmat în direct Revoluţia Cubanezã (ştia revoluţia), a fost acolo şi când s-a dãrâmt Zidului Berlinului…”
Toate întrebãrile scurte au fost mitraliate bineînţeles de Naşu.
/…/”Mai aveţi rãbdare ?...Faimoasa proclamaţie program pe care şi-a însuşit-o Mazilu, nu ştiţi, a fost scrisã de Traian Stefanescu, Primul secretar de la Dolj dintr-o garnizoanã unde fusese închis. Mazilu a primit-o prin Montanu care o ceruse fostului profesor.
Bun intelectual  Traian Stefanescu, n-a fost închis. Mare ca el şi Stefan Andrei şi alţii, dar ei au fost la rãcoare.”
Aici intervine Gelu Voican, amuţit preţ de câteva ore dupã plecarea lui Roman la nevastã.
/…/”Eu l-am ajutat pe Traian Stefãnescu sã nu fie închis.”
Intrã pe fir şi Adrian Paunescu la douã noaptea, sã-i facã ode lui Gelu neam cultivat de nobil, confirmãnd cã el l-a rugat pe Gelu sã intervinã.”
/.../ Turişti ruşi, spioni ruşi, generali GRU, trãdãri rãzbunãri şi multe cele. Lovitura de stat cu public se confirmase.

/…/ "Incã nu, concluzionã Alex Stoienescu, ne-ar mai trebui o sursã. Noapte bunã ,adicã ... bunã dimineaţa."