Elemente de optimism

          Ninge. Peste toate relele lumii se așterne albul zǎpezii, pretutindeni egal cu sine, echilibrând balanţa. Prima zǎpadǎ, cu toate necazurile ei, ne încǎlzește sufletul cu suflul copilǎriei care ne strǎbate, ecou nevǎzut, furnicându-ne ecranul minţii și acoperindu-l cu inconsistenţa fulgilor ce se cern de undeva de sus. Admitem cǎ ni se mai dǎ o șansǎ într-o paginǎ nouǎ sǎ putem încǎ o datǎ fiecare sǎ ne scriem cartea de la început.

          Am deschis fereastra și m-am trezit lângǎ mine cu Alexandru, agitându-și degetele ca niște aripi de fluture și încercând sǎ prindǎ fulgii ce se topeau pe mânuţele lui.

          Azi e Sfântul Dumitru. Pe Alexandru îl cheamǎ și Dumitru. Oare pentru el sǎ fi venit zǎpada mai devreme, ca sǎ repare greșeala și el sǎ înceapǎ sǎ scrie cuvinte pe pagina lui?

          Minuni s-au mai vǎzut!

          Am scris povestea lui Alexandru în multe locuri pe acest blog. Nu e simplu în nici o luptǎ, de orice fel. Dar cât timp elementele de optimism sunt mai multe, meritǎ sǎ te lupţi.

          La mulţi ani Alexandru Dumitru! Sper din toatǎ fiinţa mea sǎ izbândești.

Singapore. Un tenis de vis

         6-2/ 6-2 cu Radwanska.

         Un tenis de vis! Un tenis de vis! Un tenis de vis! La ce bun alte cuvinte? Simona a fost cu adevǎrat selfie, iar în fotografia de zânǎ bunǎ, trimisǎ de peste mǎri și ţǎri, zâmbetul ei ne-a încǎlzit inimile. În momente grele pentru naţiunea rǎscolitǎ de orgolii mǎrunte, ne-a mai unit odatǎ în bucurie și mândrie ca un erou providenţial. N-aș fi crezut cǎ mai e posibil sǎ ne bucurǎm împreunǎ.

          Nu vreau sǎ exagerez lucrurile și sǎ alunec pe un teren minat.

Sǎ-i dǎm șansǎ acestui copil minunat sǎ iubeascǎ România, înalţând pentru noi tricolorul din sufletul ei, pe culmi.

          Mâine va fi mult așteptata finalǎ. Mai are doar un pas de fǎcut pentru ca s-o așezǎm pentru totdeauna unde-i e locul, lângǎ Nadia. 

         Știţi ce-au spus zeii. Sǎ avem încredere în ei!

Singapore. N-a fost amurgul zeilor

          La debutul primei semifinale de la Turneul Campioanelor, picatǎ din lunǎ pe dreptunghiul unui lac îngheţat, o lebǎdǎ neagrǎ, Serena Williams parcǎ nu se trezise din somn. Pe gheaţa aceea subţire nu venise o patinatoare, ci o balerinǎ de categorie grea. Cealaltǎ lebǎdǎ, argintie, Caroline Wosniacki își executa piruetele harnic și cu graţie. Scurt setul. 6-2.

          Setul al doilea începe altfel, dintr-o altǎ poveste.Un ghem devastator în faţa ochilor se desfǎșoarǎ, încheindu-se cu un strigǎt ca un triumf al trezirii din somn. Ne rǎmǎsese în imagine copacul acela smuls din rǎdǎcini când s-a descǎrcat marea campioanǎ pe biata rachetǎ care nu reușise sǎ înţeleagǎ nimic.

          Ce lanţuri îi legaserǎ braţele? Ce blestem se rupsese o datǎ cu racheta, doar zeii știu, dar sigur pe teren se dezlǎnţuise o altǎ jucǎtoare. 6-3. Și Serena pleacǎ la vestiare sǎ stabileascǎ cu scenaristul detaliile setului decisiv

          Decisivul e strâns. Se pare cǎ serviciul Serenei face diferenţa: 1-0. Apoi Wosniacki salveazǎ break-ul cu o minge care ridicǎ sala în picioare.

1-1; 2-2 și 3-2 pentru Wiliams. Un ghem superb cu tremolouri vocale de ambele pǎrţi. Duelul este fantastic și frunte lângǎ frunte, cele douǎ rachete danseazǎ împreunǎ susţinând mingea galbenǎ ce parcǎ nu vrea sǎ cadǎ din pom. Dupǎ câteva ratǎri și trǎdǎri ale fileului, lebǎda argintie face break-ul la 6-5.

          În pauza dintre ghemuri, bǎtrânul Wozniaki își sfatuiește fiica sǎ uite cǎ servește pentru meci și sǎ fie selfie.

          N-a fost ea însǎși. Marii campioni sunt cei care rezistǎ. Poate ca Serena în clipa asta rǎmâne cea mai mare. Tie break-ul așa a stabilit. Dar mǎ grǎbesc acum. Simona este cea care vine.

          Sǎ mai menţionez declaraţia de mare bun simţ a campioanei.

          „Mi-a pǎrut rǎu de Caroline. Merita sǎ câștige!”

Singapore. Verișoarǎ Serena

          Da, e așa cum au prevǎzut zeii! Trebuia ca Simona sǎ piardǎ meciul cu Ana Ivanovici ca sǎ poatǎ câștiga finala. Vezi articolul meu  Ghemul buciucaș în care am beneficiat de ceva informaţii pe surse. Ce, nu pot avea și eu o cârtiţǎ acolo sus, la zei?

          A fost o partidǎ ușor ciudatǎ. Nu pot spune cǎ Ana Ivanovici nu a meritat victoria, ba dimpotrivǎ. Ea a ars ca o flacǎrǎ mai ales în primul set. Simona noastrǎ mi s-a pǎrut nehotǎrâtǎ, parcǎ avea în minte rezolvarea problemei, dar se încurcase la calcule. N-ar fi vrut, nici s-o scoatǎ pe Serena, supǎrând organizatorii, nici sǎ piardǎ la sârboaicǎ, nici sǎ oboseascǎ prea tare și nici sǎ supere zeii, mǎ rog. Bag seamǎ citise articolul meu de pe blog.

          Pe teren, Ana a încercat de toate ca s-o înduplece pe româncǎ. Și scurte, și lovituri plate, a vorbit românește: „Haide, haide!”Înainte, înapoi, i-a fǎcut și semne obscene, a cǎzut în genunchi, numai cǎ Simona și-a adus aminte cǎ avea un unchi în america și n-a vrut sǎ-i dea sârboaicei setul doi.

          Se putea isca o crizǎ globalǎ. Punea în pericol parteneriatul de ţarǎ, nu mai vedeam noi niciodatǎ scutul de la Deveselu! Nu mai visam: „Români treceţi Prutul sǎ jucǎm la Chișinǎu alunelul!” Și odatǎ, un gând i-a strǎfulgerat rǎrunchiul servind un as:

          „Dacǎ Serena îi era verișoarǎ? Cǎ nu știa bunǎoarǎ pentru cine a rǎmas și cu cine s-a însurat unchiul în lumea nouǎ?

          Rezolvǎ ele douǎ problema în finalǎ.

Doar o clǎtinare. Un fel de replicǎ.

          „Cu mare dezamagire în suflet domnule Ionescu consider ca hoti sunt peste tot: în salǎ, pe scenǎ. Eu sunt sǎtul ca numai unii sa fie arataţi cu degetul. Facebook a devenit studio electoral de la o vreme și imi este o lehamite cumplitǎ când încep sǎ îl rǎsfoiesc. Astǎzi a început cu Pasarea ceţii. Mi se pare cǎ trǎiesc o mica epoca fascistǎ. Lǎrgiţi spectrul. O sa vedeţi toatǎ pǎdurea. Și cea din stânga și cea din dreapta, ca recomandare. O searǎ plǎcutǎ. Ps: scrierile despre tenis le iubesc și evident poeziile;)”

*

          Este comentariul la care mǎ gândesc de câteva zile. Tânǎrul acela pe care îl știu cu bun simţ și sensibil, mi-a clǎtinat convingerile cǎ nu poţi trece prin viaţǎ fǎrǎ sǎ ai atitudini civice, de parcǎ nu te-ar deranja nicicum implicarea dezastruoasǎ și murdarǎ acum, a politicului. Aș putea rǎspunde mǎrunt cǎ sfatul de a-mi lǎrgi spectrul ca sǎ vǎd toatǎ pǎdurea, și cea din stânga, și cea din dreapta și-a pierdut obiectul dupǎ ce diversele drujbe ale Dumnezeului atoatecuprinzǎtor, a chelit munţii, iar versanţii au luat-o la vale.          

          Aș putea sǎ gǎsesc, multe alte subterfugi pe unde sǎ mǎ strecor și sǎ mǎ prefac a nu vedea rǎul. Sǎ mǎ las orbit de minciunǎ, de parcǎ picioarele ei bronzate și lungi, le-aș putea transcende unei femei frumoase, iar hoţilor, ca o deplinǎ înţelegere a democraţiei, sǎ le las libertatea exprimǎrii gângave pe scena parlamentului sau la televizor, în numele negustorilor cinstiţi care au ridicat naţia.(Ce era sǎ-i facǎ dacǎ au gǎsit-o pe jos și a nimǎnui?)

          Aș putea sǎ iau like-uri pe facebook-ul fascistoid discriminând violenţa de limbaj, demagogia socialǎ, intoleranţa, îmbǎtându-mǎ cu apǎ rece, construind metafore și scriind eventual despre tenis. (Mai e puţin și începe meciul de azi al Simonei Halep). Înlocuind mǎnunchiul de nuiele cu un buchet de flori.

          Mulţumesc frumos, mie îmi place whisky-ul și nu trǎdez, strig în continuare. Vorba aia care circulǎ. Cicǎ un om în deșert vede o fântânǎ și strigǎ:

          –Apǎ, apǎ apǎǎǎ! Imediat iese unul din fântânǎ și zice:

          –Unde, undee?

Singapore. Ghemul buclucaș.

          Mulţumim Bouchard. Ai luat primul ghem Serenei din prima încercare, netezind drumul Simonei în semifinale. Nu aveam nevoie de mai mult ca sǎ fim liniștiţi în meciul de mâine. Pentru cǎ vin aici cu prezicerile mele infailibile. Cine m-a urmǎrit de-a lungul timpului știe cǎ rareori am greșit. În aceastǎ secundǎ când scriu, la Singapore, Serena Williams a servit cu 205 km pe orǎ. UAU! Fantastic!,

          Dar sǎ revin la rolul de guru. Cum spuneam, în viziunea mea Simona poate sǎ câștige la cest turneu patru meciuri. Atât are îngǎduinţǎ de la zei. Dacǎ ar pierde meciul cu Ana Ivanovici și câștigǎ pe ultimele douǎ, ar deveni marea campioanǎ a turneului, chiar dacǎ ar trebui sǎ o învingǎ a doua oarǎ pe Williams în finalǎ. Calculele spun însǎ cǎ Williams ca sǎ se califice, stǎ la mâna Simonei. Ea ar trebui sǎ câștige mâine mǎcar un set. Nu-mi permit sǎ-i dau sfaturi Simonei, ea își face strategia cu antrenorul ei Wim Vissette, dar dupǎ cum o știm, ultima decizie o ia, minge dupǎ minge, singurǎ în teren.

          S-a terminat meciul Serenei. 6-1/ 6-1. Bouchard și-a depǎșit norma cu un ghem.

Singapore. Ziua patra

          Un meci cu un istoric simplu, de un nivel bun, între douǎ valori incontestabile, cu schimburi lungi de mingi, ca între douǎ gospodine harnice când scapǎ de la trebi și nu se mai terminǎ de vorbit între ele. A câștigat de data asta Wosniacki, dar și dacǎ era Radwanska nu se fǎcea gaurǎ în cer. 7-5/ 6-3/

          Mǎ uit pe cine au bǎtut cele douǎ în etapa inauguralǎ din grupa albǎ, nimeni altele decât adversarele din meciul urmǎtor, Kvitova și Sharapova, și mǎ pregǎtesc sǎ urmǎresc schimburile scurte de artilerie grea și ignetele celor douǎ. Presupun cǎ va fi un mǎcel. S-ar putea sǎ n-avem prilejul s-o vedem pe rusoaicǎ în turneul acesta, confruntându-se cu Simona. Dar cu Mașa nu ști niciodatǎ

          Dezastru pentru Maria Sharapova 3-6/ 2-6/ cu Petra Kvitova si ramane pe ultimul loc in grupa alba.

Augustin Frăţilă și Gușterele

          Premiul literar „Augustin Frăţilă”- romanul anului 2013, acordat de compania Philip Morris Trading, anunţă cele cinci romane finaliste:
1. „Un singur cer deasupra lor”, de Ruxandra Cesereanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2013
2. „Kinderland”, de Liliana Corobca, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013
3. „Jurnalul unui cântăreţ de jazz”, de Bujor Nedelcovici, Bucureşti, Ed. Allfa, 2013
4. „Boala şi visul”, de Dan Stanca, Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2013
5. „Negustorul de începuturi de roman”, de Matei Vişniec, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013

*

          Nu e greu de vǎzut cǎ romanul meu Gușterele, deșii a participat, nu s-a numǎrat printre protagoniștii calificaţi în ultima etapǎ. La premiul pus în joc, 10000 de euro, era greu de crezut cǎ ar fi putut face faţǎ. Vǎ spun, mult mai bine așa! Altfel cu ce prǎjinǎ sǎ mai ajungi la nasul unui Guștere nebun?

          Intenţia mea, îndrǎzneaţǎ, a fost ca în condiţiile de lecturare obligatorie, Gușterele meu sǎ-l muște de mânǎ pe vreun critic la jurizare, dupǎ care, sǎ ies în piaţǎ și sǎ strig în gura mare cǎ era bolnav de ebola. Având în exclusivitate istoria bolii, speram sǎ fiu consultat, bǎgat în seamǎ...

          Am urmǎrit cu teamǎ presa în ultimele zile. Nu s-a scris nicǎieri cǎ vreun critic s-ar fi îmbolnǎvit. Ori ebola se vindecǎ subit la reptile, ori romanul meu n-a fost citit.

          Pǎcat era un Guștere de 100 de file, nu ditamai varanul...

Doar o glumǎ.
Felicitari celor calificati in ultima fazǎ!

Singapore. Simona cea mare

          Vorbeam pe blogul meu în preambulul acestei superbe victorii despre Ecaterina cea Mare și aminteam de mitul David și Goliat. Putem acum, dupǎ meci, avem dreptul sǎ vorbim de Simona Noastrǎ cea Mare. Este o implinire uriașǎ. Nu sunt epitete care sǎ poatǎ cuprinde plinǎtatea acestei sǎrbǎtori. Cǎci este o sǎrbǎtoare a inteligenţei, stǎpânirii de sine, a sensului vieţii ce câștigǎ victoriile de etapǎ în faţa morţii.

          La un moment dat veneau spre fileu valurile înspumate ale unei Mǎri Negre și neclintitǎ pe plajǎ, o stâncǎ trona liniștitǎ, privind cǎtre larg ca statuia lui Ovidiu. Numai cǎ Simona era vie, alerga și în privire nu scânteiau tristeţile poetului, ci strǎlucirea seninǎ și simplǎ a bucuriei de a învinge. Nu i-a lǎsat adversarei nici o șansǎ sǎ intre în meci. Nu a avut nici o clipǎ de rǎtǎcire. Tot timpul steagul ei a fluturat sus.

          Bravo Simona! Ne-ai dǎruit o razǎ curatǎ de luminǎ în întunericul nedemn din jur, care ne-a murdǎrit...

Simona Halep - Serena Williams 6-0!/ 6-2!/

         In meciul al doilea Ana Ivanovici - Eugenie Bouchard 6-1/ 6-3/. In aceste conditii, in cel mai rau caz, Simonei Halep îi mai trebuie un singur ghem în meciul urmǎtor ca sǎ fie calificatǎ în semifinalǎ.

Singapore. Ziua treia. Incursiuni istorice

          Dacǎ eu aș fi azi Simona Halep, la Singapore într-un capǎt de lume și ar trebui sǎ mǎ lupt cu Ecaterina cea Mare, ţarina despot luminat, cea care a reușit sǎ tragǎ Rusia înţepenitǎ în primitivismul feudal, transformând-o într-o mare putere a lumii moderne, cu siguranţǎ cǎ m-aș ţine de glume și aș vinde pe piaţǎ „buturuga micǎ rǎstoarnǎ...”

          Dar nici eu nu sunt Simona Halep și nici Serena Williams nu e vre-o prinţesǎ nemţoaicǎ inteligentǎ, tenace și cu un nestǎpânit apetit sexual. Ar trebui vulcanului acela înnegrit de soare sǎ-i strecori sub picioare gheaţǎ subţire la mal.

          Mai sunt doar câteva minute pânǎ va începe undeva pe o insulǎ veșnic verde o nouǎ încleștare între David și Goliat.

          Dacǎ eu aș fi Simona aș pierde negreșit. Sper cǎ ea a citit cum se clǎdește un mit!

Curaj Simona nu ai nimic de pierdut!