Avea sau nu avea floricică

 

 

ANUL 2014 e unul de referinţă în istoria partidelor. Scriam în 20 feb 2014 pe blogul meu un pamflet -. Cred că merită Balu de la Spitalu o amintire de istorie vie…

Avea sau nu avea floricică?

 

În noaptea minţii, la ușa “bunicuţii” din Primăverii, luni după reuniunea tovărășească a USL din Casa Poporului, bate Pontonel cu două valize la el şi vânătăi pe faţă. Aparent, doamna Nina cu o scufiţă roșie pe cap, buimacă, parcă ieșise dintru-un vis erotic, nu reușise să-și tragă haina, s-a grăbit ce era să facă:

– Ce-i cu tine fiul ploii exotic la ora asta? Vii din Ucraina?

– Nu, m-am certat cu nevasta!…

– Cum mă, Crinuţa a îndrăznit sǎ dea în tine și Zgonorel cu poporul PSD-ist n-a zis nimic? Să le fie ruşine! Trist moment, ce să zic!... Eu în locul tău o tocam mărunt ca pe frize de parchet, cu toporul, decretam Saturnalii, îi băgam pe toţi liberalii la pachet în USD și scăpam ţara de crize! Că de hoţi, știi și tu e mai greu, nu poţi!… L-aţi făcut de rușine pe Ilici, ce Dumnezeu!

Și Pontonel rânjind:

– Da eu, ce crezi că am aici în valize doamna Nina? Pământ de flori? Găina care a născut puii vii a lui Cârstoiu?...

– Văd că te-ai descurcat micuţule! Înseamnă că uneori ai resurse.

– Doamnă Nina, mă tem! STS-ul mi-a confirmat, pe surse, Crinuţa cică ar fi bărbat și e viu! Iar eu nu mai ştiu pe cine am tranşat!

– Hai în bucătărie, nu-ţi fie frică, deschide valizele atent să nu dai sânge pe covor şi ne uităm amândoi dacă  are floricică pe picior…

Nopţi şi zile la Melbourne

Nici pe mine nu m-a întristat acest dublu 3-6, în oglindă, al Simonei Halep în meciul cu Serena Williams de la Openul australian! Avea în plan să câştige mai mult în acest an, decât  cei 404250 de dolari, să-i ajungă măcar să construiască o casă cu grindă lungă pe lună, unde să locuiască împreună cu Iurucul ei. Nici Simona nu s-a supărat căci dacă n-a câştigat cu Serena Pacoste, sigur va avea noroc în dragoste!...

Să admitem, nu se ştie cum s-au întors zarurile, cum s-a ales în cărţi canasta, poate că au convenit amândouă  cum se împarte o cireaşă pe tort în părţi egale; cine urmează de data asta s-o ia pe cocoaşă, şi cine aprinde focurile bengale, c-aşa-i în sport!  Oricum Simona s-a asigurat pe vecie că Serena Pacoste îi va fi naşă de cununie.

În timpul  ăsta bătrânul lup de mare Ion Ţiriac, bătea barurile cu Alexis Ohanian, prinţul consort al Pacostei, uniţi în dublu interes platonian pentru o treabă măruntă, să găsească  un local de nuntă. Nu-i uşor în vremuri pandemice să împaci contradicţiile polemice din mintea miliardarului!

Să dăm americancei ce-a zis Cezarul şi Simonei Halep harul apostolului Pavel!

Că dacă dragoste e, e de toate!

N.A. Să nu uităm că Simona e cea care ne-a pus pe o hartă astrală… Şi de şapte ani străluceşte acolo sus!

Melbourne pe bicicletă

În loc să mă uit la meciul Simonei cu Iga Swiatek, încheiat cu o mare victorie la Melbourne(3-6, 6-1, 6-4), de care am uitat pur şi simplu pedalând pe bicicletă, am rescris o tabletă. O las aici şi caut pe undeva meciul Simonei în reluare…

Uneori mi se pare că pedalez o bicicletă care merge spre nicăieri. Aceiaşi copaci desfrunziţi pe rafturile unei încăperi, par să mă însoţească dându-mi senzaţia că oriunde s-ar căţăra pulsul şi oricât s-ar accelera ritmul respiraţiei, rămân nemişcat. Un timp mort ca şi lanţul căruia i s-au rupt zalele. Pedalez în gol. În peretele din faţa mea e o uşă închisă ca un hublou masiv acoperit cu un scut dintr-un material transparent şi în lateral o tăietură pe unde îţi poţi introduce evident ultima carte scrisă de tine.

Procedeul nu e tocmai original e inspirat dintr-o proză scurtă a unui amic şi, ce să zic, funcţionează precum cardul într-un bancomat. Introduci codul ISBN la o tastatură şi în funcţie de suma plătită la intrare, cea achitată editurii pentru carte şi pe ce uliţă stai în mahalaua literaturii, ţi se afişează timpul cuvenit, minutul de aur  pe care ţi-l acordă cititorul la lectură.  Cititorul de carte e unic, ales de tine la intrare de pe un panou cu Fotografii oarecum mişcate.  

Analizând toate datele, computerul afişează pe ecranul de bord al bicicletei cât e tragerea şi ai voie să priveşti dincolo de zid. Nu trebuie să ai grijă, lumina se stinge automat când s-au consumat resursele!

Eu am ales la intrare, ca cititoare pentru recenta mea carte, fotografia cu nudul unei femei. Misterul ei mi s-a părut la un preţ rezonabil. O copilă blondă, tristă, cu faţa angelică, obosită răsfoind paginile. Cât a  zăbovit, privirea mea creştea dezirabil ca apele unui pârâu năvalnic umflat de o ploaie de vară. Dar trupul ei dezgolit părea o albie de tablă care nu-şi mai simţea marginile.

S-a mai luminat un hublou din peretele de pe partea opusă, întrezărindu-se un grup zgomotos de tineri. Faţa copilei s-a destins, mi-a întors spatele îndreptându-se către turbulenţi. Aceştia, aruncând cu pietre, au spart cumva hubloul şi au reuşit să pătrundă în interior declanşând sărbătoarea desfrâului.

Sigur timpul meu se sfârşise, dar pietrele aruncate stricaseră mecanismul şi lumina rămăsese aprinsă. N-am mai putut privi! M-am urcat pe bicicletă întors cu spatele şi am continuat să pedalez. Uimit, mă urmărea imaginea din hublou, iar timpul şi copacii treceau pe lângă mine ca un ecou.

Dinaintea umbrei

 

În drumul 

de dinaintea umbrei

şi de dinapoia pietrei

umbli desoperit...

Paşi de mazurcă

Iarna a pregătit de dimineaţă o pagină albă, ofertantă, din fulgi de nea pentu ca Simona Halep să scrie cu racheta ei, din îndepărtata Australie, încă o poezie românească. Nu putea să fie altfel!

N-a ieşit nici sonet, nici rondel, nici haiku japonez în formă fixă, dar nici o poezie prolixă, dezlânată, confuză deh, a vreunui mare poet ceh… (Nu vreau să par discriminatoriu şi nici arbitrar, personal nu ştiu nici măcar un poet ceh notoriu… E vina mea!)

Nu poţi fii totdeauna inspirat, şi atunci scrii un poem în vers alb, curat, echilibrat, aşezat. Disputa în sine n-a fost chiar un duel de vis! Simona neavând în raza ei vizuală nici vre-un Puşkin, care să se bată pentru onoare, şi nici vre-un puşcaş marin care să ţintească la fix, în soare.

 Narodnika Veronika Kudermetova, fată de comitet, s-a prins din start cine e poet! 6-1/ 6-3/

Nu vreau să glozes mai mult pe marginea victoriei, meritată fără îndoială în buzunarul gloriei. Ascult un vuiet polonez cum intră din afară pe fir şi creşte dinspre următorul turnir, în care Simona întâneşte iar, pe Iga Swiatek. Un suvenir nedorit cu veriga slabă, descoperit la Roland Garros.

Să sperăm că duminică, Halepina va veni cu lumina şi evident cu toţi aşii la ea! Are timp şi talent, să înveţe cu Darrin Cahill, paşii la mazurcă!...