Am redescoperit azi, ajutat de amintirile
facebook, un text însoţit de imagini ce trebuiau să apară în carte mea
Fotografii mişcate pe pagina lui Firiţă Carp. N-a mai apărut dintr-o scăpare şi
ca să nu dispară definitiv în neant, e un motiv s-o mai scoatem o dată la soare,
instant... *
Rătăcind pe străzile poeziei
şi vinului l-am descoperit
într-o seară pe Firiţă Carp.
Ne aştepta conspirativ
(se tăiase curentul!),
cu o luminiţă în mână,
strecurată dintr-o lanternă de buzunar.
N-am cum să uit momentul!
Ni se înfaţişase ca un adevărat
detectiv literar, pregătit
de o nouă aventură,
coborâse în strasse să ne-arate
drumul spre cantonamentul
dumnealui de la editură.
Ne-a făcut pârtie cu lumina în întuneric,
nu se mai terminau scările până sus,
mi s-a părut că am traversat toate stările
spaimei din ţinutul siberic…
Nu ştiam, că la capătul liniei de tramvai,
a Direcţia 9, în acea noapte
vom staţiona direct în rai!...
Fierbeau sarmalele clocotind rotund
mămăliga răsturnată dintr-un tuci
se odihnea pe un fund de lemn,
fasolea scotea vălătuci
de aburi în altă oală,
semn că se punea de-o răscoală
într-un festin cu haiduci...
Dochia în ţinută de gală,
cu eşarfa legată la gât elegant
şi ilic negru cu doi trandafiri la piept,
era hotărât să ne întrebe înţelept
şi galant înainte să stăm
la masa bogată ca musafiri,
dacă ne-am luat poezia cu noi?
Doar Cristina n-o avea,
dar ea era poezia însăşi
strălucitoare, nu-i aşa?...
Dochia insista: „E important să aud,
cum a adus-o fiecare,
în cămaşă de noapte, sau nud?
despre poezie vorbesc…”
Nu mă feresc să recunosc
am prins nişte şoapte
în parfum de mosc…
Ne-am făcut plinul cu bunătăţi,
a curs vinul, din soiuri alese,
cu dulceaţa şi puterea lui,
iar poezia a dansat pe mese.
Doamne! şi ce mai fese
avea dimineaţa,
înainte să se lase ceaţa
peste vederea mea!...
