Într-un uşor anonimat, aşa mi s-a
părut, s-a încheiat Bookfestul. Din ce-am auzit n-a fost prea mare înghesuială.
N-a fost nevoie să intervină jandarmii să potolească vreo încăierare între cei
nerăbdători să-şi primească, contracost, din milionul de vieţi de pe standuri, cu
coperţile viu colorate o viaţă nouă, de-a gata(!), fară să trebuiască să lupţi
pentru ea! Plăteşti preţul redus din mercurial şi-o citeşti pagină cu pagină
până la final. Cândva un filozof renumit mi-a spus confidenţial: „Ai atâtea
vieţi câte cărţi ai citit!.”
Să nu mai cârtească cineva că în
Românica educată se trăieşte prost! Dacă ar fi fost aşa, populaţia ar fi dat
năvală la târg să-şi schimbe viaţa pe 10 lei. Şi miniştrii ăştia triştii şi grei
de cap, o specie sacrificată, rară, cu salariu şi pensie specială autopropulsată,
joacă pe o singură carte, cartea de guvernare. Una şi-atât! E viaţa lor şi consideră
că ar fi o greşeală să nu moară cu ea de gât!
Oare
de ce nu s-a înghesuit lumea la Bookfest? Ar fi fost un bun test pentru
protestul din educaţie. Rătăciţii care totuşi au venit, sunt majoritari autorii
de cărţi. Bieţii de ei, cum îşi numără bănuţii din teşcherea ca să-şi cumpere propria
carte. E viaţa lor, ce mai fac cu ea!?... Mă gândesc singur şi tot singur
trebuie să-mi explic şi să admit; ar da rău în breaslă, dacă s-ar afla că viaţa
romanţată a Guşterelui n-a vândut nimic... Şi oricum, aşa cum e jocul, dacă te
întâlneşti cu un confrate, faci trocul şi-i dai o carte la schimb.
N.A. Ilustrez
pentru likeuri cu o fotografie dragă...
