GALERIA DE VIŢĂ SĂLBATICĂ

Acum şase ani, în metrou,

faptul e cât se poate de real şi firesc,

un ins mi-a smuls gentuţa

în aglomeraţie, plină cu cărţi de senzaţie.

Poezie de-a mea, mortală, de te dă pe spate,

dacă din impuls o citeşti...

Am fost convins că era

un critic nefritic, os domnesc de şcoală nouă

din galeria cu viţă sălbatică.

L-am blestemat una-două, pe cel

care mi-a şterpelit cărţile,

SĂ LE CITEASCĂ PE TOATE!...

Le-o fi citit?...O fi sucombat

la spital, lovit de blestem?...

Mă simt ca un criminal de metrou

în serie, cartografiind hărţile

pe falia Vettore de cutremure din Italia...

Ştie cineva adresa de cavou a insului?...

I-aş mai lăsa cadou nişte cărţi,

ca întoarcere la transhumanţă (sau la locul faptei),

înainte de a pleca

spre centrul cizmei peninsulei,

în vacanţă...