Acum şase ani, în metrou,
faptul e cât se poate de real şi firesc,
un ins mi-a smuls gentuţa
Poezie de-a mea, mortală, de te dă pe spate,
dacă din impuls o citeşti...
Am fost convins că era
un critic nefritic, os domnesc de şcoală nouă
din galeria cu viţă sălbatică.
L-am blestemat una-două, pe cel
care mi-a şterpelit cărţile,
SĂ LE CITEASCĂ PE TOATE!...
Le-o fi citit?...O fi sucombat
la spital, lovit de blestem?...
Mă simt ca un criminal de metrou
în serie, cartografiind hărţile
pe falia Vettore de cutremure din Italia...
Ştie cineva adresa de cavou a insului?...
I-aş mai lăsa cadou nişte cărţi,
ca întoarcere la transhumanţă (sau la locul faptei),
înainte de a pleca
spre centrul cizmei peninsulei,
în vacanţă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu