(Din volumul în pregătire Fiul măslinului)
Mă
aflam
într-o
complicată
eroare,
listînd
la-nceput
o
erată, pentru
lucrarea
mea viitoare
neredactată...
Concret,
înălţasem
un
zmeu de carton
să
pot recepţiona
sau
emite sincron
mesajul
secret,
de
la sau către
Dumnezeu...
Dar n-am știut
sǎ strunesc
curenţii de aer,
să fac corecţiile,
pentru că vîntul
mă încăierase
din toate direcţiile.
Acul busolei,
cel cu dreapta cale,
parcă turbase
sub cadran,
rotindu-se bezmetic
precum elicea
unui aeroplan...
(una
lume
din cartier
ar zice,
că elice,
doar
la elicopter!...).
Mișcarea elicei
îmi răsucise braţul
– una cu sfoara zmeului –
în laţul
nodului gordian
spînzurat
deasupra capului.
Mă vedeam din lună,
în Poiana Ţapului
la un Dineu cu proşti,
cu Horaţiu Mălăele...
ţinînd să-şi pună
pălăria pe cap,
cu picioarele...
La fel și zmeul meu
– parașută mută –
în loc să-şi fixeze deschis
faţa la soarele,
să recepteze
mesajele cifrate
din Paradis,
a confundat raiul
şi s-a trântit de pământ
cu faţa la spate,
amintindu-şi
că i-a promis
iadul,
nestemate...
Nu te supăra frate,
da şi răsadul
de roşii, se tăvăleşte
întâi în bălegar şi noroi
şi abia mai apoi
se închină
şi ia lumină din altar!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu