De obicei când mă aşez în faţa calculatorului să scriu
ceva, fără a avea prestabilit un subiect anume, întâi mă uit pe fereastră şi
constat dacă timpul deschide către mine o perspectivă care să-mi sugereze un
capăt de drum de la care să-mi încep excursul soluţiei de avarie.
Afară vremea e închisă, stă să plouă şi nu sunt semne
că se luminează, să pot agăţa de creanga unui copac un lanţ pentru un scrânciob
în care să mă balansez. Nimic mai intens decât să înfigi, dat pe spate,
picioarele în cerul albastru, ca o pendulă pe care nu vrei şi nici nu poţi s-o
opreşti, când soluţia de avarie şi-a luat avânt!…
E mult până diseară. Azi e zi de cumpănă!
Scriam atunci în 13 mai 2017. Aş vrea, la capătul zilei, Simona Halep să se
fi încoronat la Madrid printre zei. (Şi a făcut-o! Peste două zile, în 15 mai,
primea sceptrul de regină de la Ion Ţiriac!).
Cea de-a doua dorinţă exprimată atunci era ca Românica
să primească la Eurovision cele mai multe sufragii!…Era soluţia de avarie (Şi le-a primit, 282 de
puncte şi un onorabil loc 7 pentru Ilinca şi Alex Florea, nu-s de colea! În timpul
ăsta, Moldova bifa un veritabil succes urcând pe treapta a treia a podiumului.)
Ultima dorinţă a acelei zile era ca Hagi să câştige
titlul cu Viitorul lui. (Şi l-a câştigat, în acel 13 mai la care fac referire
cu un comando de zarzări în înflorire.)
Timpul nu stă în loc, pendula nu se opreşte din balans
şi mă regăsesc iată în alt 13 mai al lui 2023, aproape în acelaşi dans şi
acelaşi decor, dar cu siguranţă mult mai obosit şi neîncrezător. Şi am motive!
Simona Halep a noastră e nevoită acum să traverseze un
deşert pe care nici noi şi nici ea nu şi l-a dorit!(Nu mi-o iert! Faţă de
Simona mă simt dator, încă nu mi-am găsit cuvintele potrivite, dar sufăr
alături de ea! Oricum, sunt sigur că ea va rămâne pe cer o lumină, tot aşa cum
sunt sigur că cineva din echipa ei străină, a trădat-o!... Contaminând soluţia de avarie.
A doua secvenţă. Eurovisionul aseară ne-a făcut să
înţelegem că nu doar tonul face muzica! Şi hainele câteodată, pot face din om,
când nu te cuprind, o prezenţă îndoielnică!... Unora, celor cu adevărat responsabili,
turma de dobitoace, le-ar place vorba românească de duh „urma scapă turma”(!)
şi-ar vrea să arunce totul în braţele bietului interpret, cu speranţa că lupul
se va opri doar la el! Partea proastă e că cei care ne conduc, clasa politică, nu
mai au sub drapel nici măcar un lup!... De când cu criza de la buget l-au
vândut şi au pus la televiziune în locul lui, mi-a spus mie o turturică, un miel!...
Şi a treia secvenţă. Gică Hagi, el stă în picioare, e încă
rege, mizând pe zarzării săi înfloriţi. La el în academie se munceşte ca să
creşti! Nu-ţi poţi lua zborul dacă construieşti avioane din hârtie şi chiar
dacă pare azi urmărit de ghinioane, având mulţi jucători accidentaţi, sper din
toată inima că în bănie Farul va fi Viitorul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu