Cu simplitate, cinstit şi cu mult profesionalism, doi oameni minunaţi aleg bobul grâului de neghină în lanul literelor şi-l pun în lumină într-o revistă. Mă bucur întotdeauna când mă regăsesc pe simeză în aşezarea cu har a literelor, dar vă mărturisesc, oarecum în paranteză, culoarea poeziei ar fi mult mai tristă şi noi ca poeţi am fi mai săraci, dacă n-ar înflori albăstrele şi maci de foc în lanul de grâu, din loc în loc…
Mulţumiri Danielaa Toma şi Ion Calota!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu