Anul maimuţei

Am intrat în anul maimuţei. 2012, cu noi odată, a păşit oficial într-o zodie nouă, în lumea junglei. Nici o noutate, de mult timp ne afundăm în sălbăticie tulburând armoniile naturale alcătuite de aşezarea timpului.

Nu am curiozitatea şi nici curajul să parcurg previziunile, oricum, ştiinţific se reia totdeauna un ciclu. Suntem pe fundul unei gropi istorice? Am degenerat într-atât încât să fim acceptaţi lângă cimpanzei, să o luăm de la capăt? Poate să vina Apocalipsa?...

Tare mă tem că încă rătăcim în deşert. În deşertul banilor. Nisipul ne intră în ochi, în urechi, sub unghii, săpăm, săpăm, când vom da de filonul adevărat al apei?...

Ar fi bine, când vom da de apă să zidim o fântână. Lângă fântână, în umbra unui nuc, până către seară să umplem heleşteul cu peşti.

Dimineaţa, către deal, pănă sus la cer să plantăm un rând de meri şi unul de pruni.

Noaptea la lumina lunii sa culegem o salbă de stele iubitei şi să i-o dăruim cu un prunc.

Să cioplim cruci în cimitirul neamului.

Şi grijă mare să nu uităm să citim şi să scriem cărţile vieţii.         
Nisipul să-l dăm risipei în cele patru vânturi.

        Am intrat în anul Maimuţei. Ne maimuţărim şi noi.