Gheară de vultur

vanatorul.ro

Se spune că trecutul a fost mai bun. N-ai să găseşti omul care să afirme:

Uite domnule ce tineret cumsecade, cum ştie el să-şi aleagă idolii, cum reuşeşte să discearnă valorile, ce disciplină în gândirea creativă şi căt de riguros şi plin de respect îşi trage ghilimelele, ca pe nişte mănuşi de chirurg,  când operează pe un text esenţial al înaintaşilor.

Dimpotrivă, ai să găseşti totdeauna tuşe groase, stridente, mânjite pe faţa congestionată de neîncredere a insului, Gheară de vultur sau cum s-o fi numind, scăpat temporar din rezervaţia indienilor şi proferând consideraţii de genul:

Uite domnule căte elucubraţii şi etnobotanice în atitudinea ţâncilor ăştia zgomotoşi care au deturnat tramvaiul 40, în dreptul Liceului Nichita Stănescu şi li se pare că sunt deja stăpânii inelelor. Pe vremea mea, fetele erau decente nu atacau bieţii profesori cu limba slobodă şi goliciunile expuse ostentativ pe simezele expoziţiilor futuriste.

Halal de vremi! 

Un pâlc de elevi traficanţi de fluturi şi eleve fotomodel, coborâţi din tramvai, fac bezele ghearei de vultur din capul meu...