Stâlpul netaxat. pamflet

            M-am uitat ca tot omul la premier. Dupǎ ce a prezentat bugetul, a ieșit mulţumit pe hol între ziariști, cu un zâmbet lǎbǎrţat, multiplicat pentru fiecare în parte. Rǎspunzând  întrebǎrilor ce-l înconjuraserǎ din toate pǎrţile, agil îmblânzitor de minciuni, semǎna tot mai mult cu un balaur cu șapte capete.

            O reporterǎ de la B1, curajoasǎ, nemaiputând admite cǎ acciza pe benzinǎ e o binefacere în preţ, a ridicat paloșul și a lovit în plin, mortal. Dar un alt cap al premierului, rânjind, s-a arǎtat triumfal pe un val de venin venind din infernul de la guvern:

            – Drǎguţǎ,/ eu sunt etern!/ N-ai matale paloș în poșetuţǎ/ câtǎ strategie/ și taxe de viitor/ am eu în minte/ pentru popor,/ sǎ fie mai/ relaxat./ Ia-l pe președinte/ și du-te cu el/ pe tractor/ la arat./ Stai!/ Poate n-a aflat/ secretul/ cǎ dacǎ nu semneazǎ/ memorandumul și bugetul,/ am vorbit cu Olguţa/ la Craiova/ și cu Șova,/–  e copilul belelei./ Stǎlpul ǎla rebel/ din mijlocul șoselei,/ singurul netaxat,/ l-am pǎstrat pentru el/ nu l-am suspendat.