Alexandria capǎtul visului

            Un dialog ca un spectacol strǎlucitor de mare forţǎ și inteligenţǎ, ca un joc de șah în care mișcarea cailor și a turnurilor, cumva la vedere, într-o permanentǎ ripostǎ, strǎfulgera ricoșând elegant peste fileul imaginar, din racordul întins al rachetelor. Tot timpul mi s-a pǎrut cǎ pe tabla aia cu pǎtrǎţele albe și negre, mǎcar într-o tabǎrǎ, nebunii sunt ţinuţi în rezervǎ, ca și cum într-o trântǎ, pe ring nu pe maidan, unul dintre combatanţi n-ar fi dorit sǎ-și foloseascǎ braţele, chiar dacǎ atacatorii erau mai mulţi.

            Partida a avut loc azi la emisiunea Evenimentele zilei între George Maior Directorul SRI și de partea cealaltǎ, trei dintre puţinii ziariști obiectivi(alţii le spun bǎsiști), cavaleri rǎtǎcitori rǎmași în jurul mesei rotunde sǎ cerceteze adevǎrul de pe tabla de șah. S-au spus multe lucruri interesante, altele doar sugerate. Mi-a rǎmas ultima întrebare:

            – Ce așteptaţi dumneavoastrǎ și comunitatea de informaţii al cǎrui Directosr sunteţi de la noul viitor președinte ales în 2014?

            – Sǎ ofere aceeași libertate de manifestare a independenţei și dezvoltǎrii activitǎţii noastre specifice în interes naţional, pe care a oferit-o Traian Bǎsescu.

            – Credeţi cǎ ar exista posibilitatea ca viitorul președinte sǎ se implice și sǎ limiteze prerogativele comunitǎţii de informaţii și sǎ încerce s-o implice politic?

            – Posibilitatea cu siguranţǎ existǎ, dar n-aș recomanda-o celui care va venii!

            Avertisment?...

            Acesta este Nașul, dar finul? Cu finul este altǎ poveste. El se dǎ în spectacol de când se scoalǎ. Și-a pus în faţǎ un perete gros transparent de sticlǎ, o uriașǎ oglindǎ și dacǎ e sǎ rǎmânem în tennis, a luat copy-paste de la Federer. Dar e un actor prost, cu idei fixe, trist și pǎţit, de data asta și-a  pus ghilimelele și le poartǎ tot timpul zâmbetul mincinos, ca pe o mascǎ, la vedere. Baronii și-au legat sforile de segmentele lui lungi de baschetbalist și-l împing de la spate sǎ atace adversarul, ţinta mișcǎtoare. Dar mingea ce pleacǎ din rachetǎ se izbește tot timpul de perete, nu trece dincolo și pare cǎ marinarul se bronzeazǎ la soare. Îl înţeleg și pe el când e cuprins de frustrare, doar e jucǎtor.

            Ce nu înţeleg, de ce noi spectatorii suntem un popor jalnic?

            Vǎ aduc aminte cǎ în 2014 alegem un nou președinte. Știţi pe cineva care minte mai puţin, îi respectǎ pe români, joacǎ tenis și șah adevǎrat și nu are dosar la DNA? Omul providenţial pe armǎsar alb? Nu de Maior vorbeam, nu cred cǎ ţara asta se uitǎ doar la el și eventual Mugur Isǎrescu. Sǎ privim mai puţin la televizor și sǎ gândim, altfel ne trezim pe autostrada lui Șova și Dragnea, la Alexandria.