Nu am rugat niciodată pe
nimeni să scrie despre cărţile mele. În cel mai rău caz i-am recomandat, lobbyist
dezinteresat, dacă vrea să se-mbogăţească să caute Guşterele, mai degrabă pe
net, şi să-l citească fără nicio taxă discreţionară la buget.
Cu atât mai mare bucuria,
destul de rară şi ne în eroare de paralaxă, când cu o floare se face primăvară!…
Vreau să zic, m-am regăsit bucuros
pe axă – între bielă şi manivelă, vorba confratelui Alui Gheorghe, ca un bolţ – în
Raftul de la colţ al lui Daniel Luca, înflorind tufă de fragi adusă din
Norduri-le mele dragi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu