vineri, 2 august 2019

Tobârlanii la final




Să marchez cumva că am terminat proiectul Tobârlanii. Ediţia III-a, adăugită, a romanului meu Guşterele care şi-a câştigat zic eu şi zic şi alţii, locul în inima celor care au apucat să-l citească. Urmează partea cea mai grea, să găsesc editura care se angajează să scoată pe piaţă cel puţin 1000 de exemplare.(Guşteri originali!)
 Ştie cineva, cultura Guşterelui, poate accesa fonduri europene?... N-aş vrea să ajung să mă uit lung la rectificarea bugetară a lui Teodorovici… Vorbesc serios, editurile mari citesc ce scriu eu aici? că nu scriu într-o doară!... Pot fi şi editurile mici cu manageri vizionari, dacă vor să le facă Tobârlanii mari…







8
Eram către ultimele pagini ale dosarului. Am auzit un clipocit aproape imperceptibil în apă, şi pe mal a apărut guşterele. Abia acum zărisem în spatele lacului trei cufere de lemn, dintre care cel din mijloc avea capacul deschis. Cu siguranţă un cufăr din margine aparţinea tatălui meu. Aş fi putut afla în sfârşit acolo manuscrisul lui. Pe cufărul din marginea cealaltă, un desen ca un cod de bare şi dedesubt, scris cu vopsea, Nilă. Cel din mijloc trebuia sǎ fie desigur al lui Nicolae. Al lui se deschidea mereu.

Coada micuţei reptile încă se extrăgea din luciul lacului. Ghearele din faţă se proptiseră în mal şi ochii mari mă fixau scăpărând un verde intens. Picioarele lungi din spate se cambraseră. Cu fiecare clipă, dilatată de atenţia cu care îl studiam, ca să-l pot descrie, guşterele creştea în dimensiune, cât un pui de crocodil, gata să ţâşnească să-şi apuce prada. Împrejur liniştea devenise apăsătoare. Pierise şi zumzetul fântânilor arteziene. Pielea verde a guşterului se înnegrea vizibil. Frica îmi pătrundea în oase, iar gândul că nu reuşisem să stau de vorbă cu personajele...
*
Aşa s-a terminat Guşterele, banal. Nimic de senzaţie. Am rămas cu cerul gurii amar. De parcă i s-a luat culturii de guştere, întreg bugetul prin ordonanță de urgență. Speţa guşterelui a fost lăsată în declin aproape să piară natural. S-a produs o mutaţie în ouăle de guştere, şi puietul, dramatic, e tot mai rar. Cine să mai investească în educaţie? Cine să mai citească? N-am avut în vedere acest aspect. Ar fi trebuit să fiu mai circumspect. 


Mi-am adus aminte la Siliştea-Gumeşti, după ce lui Marin Preda i-au apărut Moromeţii. Nimeni din satul natal n-a mai vorbit cu el. M-am gândit că ar fi bine să previn cumva, până nu începe să circule, în Merişani, sau în altă parte pe unde se află neamurile, informaţia. N-am scris despre neamuri numai de bine în carte!...

Contez pe faptul că neamurile mele în păr, nu prea se omoară cu lectura. Nu fac nici casă bună cu internetul şi n-am nici ştire că sunt prieten pe facebook cu vreo nepoată de văr...


Ştefan Mitroi un alt mare scriitor, în romanul lui special Goarna lui Tuturuz (oglindeşte în pagini memorabile drama destructurării satului românesc. Spun special, pentru că în satul părăsit de oameni, însufleţeşte ca personaje, casele, obiectele, turla bisericii, sufletele mormintelor care discută între ele, acţionează şi călătoresc, în căutarea ultimilor locuitori plecaţi la Bucureşti. El a rezolvat din start, strict vorbind. N-are cum să se mai afle în conflict cu neamurile! 


      Am avut o sclipire strategică, recunosc premeditatată, să le ofer, înainte de-a fi prea târziu, fiecăruia câte un guştere în viu.

       Ieri am bătut la prima uşă, spăsit. M-a primit o verişoară de mătuşă, Melania. Nu ne mai văzusem de mulţi ani. Avea un animal canin în casă care tot mârâia. I-am pus Guşterele pe masă, la care m-a  întrebat:

         – Costă bani? şi subtilă… Muşcă?

         – Doamne fereşte, nu costă nimic şi n-are nevoie de cuşcă! Eu sunt mulţumit doar să-l ţii în bibliotecă, dar nu din milă. Dacǎ nu-l deschizi, nici nu ştii că ai în casă o reptilă…

Un comentariu:

  1. I know this is one of the most meaningful information for me. And I'm animated reading your article. But it's a good thing, the website is perfect; the articles are great. Thanks for the tone of tangible and possible help.
    Skydive dubai

    RăspundețiȘtergere