Notă: La olimpiada de la Rio de Janeiro Horia Tecău şi
Florin Mergea au luat medalia de argint în finală cu Nadal şi Lopez
2–6, 6–3, 4–6
Râzi tu râzi Harap Alb!
Nu putem aduna pe spinarea lui Titu Maiorescu —
lângă faptele bune — şi toate relele de pe vremea aceea, ale lumii! Se zice că
în povestea Harap Alb a lui Ion Creangă, înainte de a fi tipărită, în caietul
caligrafiat cu grijă de genialul povestitor, mai vieţuiau în gaşca de personaje
fabuloase, alături de Gerilă, Fomilă, Setilă, Păsări Lăţi Lungilă, încă altele,
prieteni cu fiul cel mic al craiului pe numele de poreclă pus de Spân, Harap
Alb.
Editorul a tăiat în
carne vie, dedându-se la o serie de crime în lanţ, mai ceva decât criminalul de
la Caracal, iertaţi-mi alăturarea proastă, sub motivul că gaşca de pehlivani şi
coţcari, peste ani, s-ar fi putut înrola într-o vastă reţea de protestatari
rezist şi să gândească fantezist niscaiva lovituri de stat în Ţara Românească.
10 august nu insist când piaţa se gazase singură…
Aşa e viaţa o înghiţi
cu lingură cu tot, politic se poate! Nu la întrebat nimeni de sănătate pe
critic şi nu l-a anchetat pentru faptele sale penale, căci pe vremea aceea era
necazul că nu s-a inventat DNA-ul şi nici un procuror n-a preluat cazul.
În toiul confruntării
cu oastea împăratului Roşu, prin orice mijloace se descuraja războiul şi se consolida
lupta pentru pace. Scopul scuză orice
mijloace! Trebuia cucerită neapărat zvârluga aia de fată a împăratului! Răpitor de frumoasă, dar încăpăţânată ca o
catârcă. Nu s-ar fi lăsat să fie dusă mireasă, nici în cârcă.
O competiţie ca o
Olimpiadă de vară fixară va să zică, nimic mai original! Ea avea o păsărică
fermecată în tezaur şi aceasta s-a întrecut cu calul lui Harap Alb. Să se vadă
clar în final, cine câştigă medalia de aur.
Pare că editorul Titu
Maiorescu a avut dreptate deplină, retezând din pliscul cu oraţia divină a autorului
şi simplificând situaţia, căci la fel ca şi la mine acum, exista riscul ca
povestirea să devină stufoasă şi încurcată, de nu se mai înţelege nicicum. Ai
răbdare cititorule, să ne ţină Dumnezeu cuvintele până la sfârşit de poveste,
că înainte mult mai este de povestit!
Unul din personajele
nedreptăţite de editor pare să fi fost Harăpilă şi celălalt Merge.
Merge ce merge, Mergea
şi Tecău, fără greşeală în turneul de tenis al Olimpiadei de la Rio de Janeiro(2016),
şi trecând prin defileul Posadei, ajung ei în finală cu brio. I-am văzut pe cei
doi în toată splendoarea câteva seri la rând. Harăpilă Tecău, aplecat deasupra fileului ca un
hău solid… Nici pasărea nu mai trecea de zid, d-apăi mingea! Şi Mergea Florin, ca
un vin de Recaş Roze. Ar fi vrut el să ia partea leului şi se dădea puţin mai
cocoş în poze. Tot timpul ar fi sărit la bătaie ca taurul Basta, numai să
cucerească Olimpul şi să mănânce la sfârşit cu Diana nevasta, langoşi, cu
medalia de aur la gât.
Întâmplarea a făcut
ca Spânul ăla de Nadal, uns cu toate alifiile să-l ia lângă el în barcă pe
Lopez. Ăsta parcă toată viaţa lui prinsese fluturi şi făcuse sărituri la
trapez.
Au pierdut medalia băieţii noştri, dar au fost
fabuloşi luând cu ei doar argintul şi pe fata împăratului Roş…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu