Mi-am pus
întrebarea, o carte, fie vorba de poezie sau proză, dacă este un obiect sau o
fiinţă?... Pentru noi, autorii, fără îndoială că este o fiinţă, o divă! Îi dăm
respiraţie, o creştem şi îi insuflăm iubire, ne pasă dacă în viaţă va avea
succes şi desigur ne-am dori să trăiască mai multe vieţi.
Pentru editor, jucător de cultură, cartea e un obiect
obişnuit, minor. El îi dă făţuire oricum, dar simte în inimă şi în minte când
obiectul din mână e fierbinte, nu e boare de fum, are valoare stilistică,
parfum şi se apropie cu mai multă îngrijire de sufletul lui, dându-i un trup pe
măsură de care se îndrăgosteşte şi el…
Cartea, desigur se ştie, la un pahar de risling cu prietenii,
într-o discriminare pozitivă şi o spun fără urmă de gelozie, e singura divă pe
care o împing să ajungă în pat străin…
Vis a vis de Tobârlanii, ultima divă a mea, că de-aicea am
pornit, nu se oferă nimeni, nici un editor să pună mâna pe manuscris?... Promit
că nu se plictisesc!
Am descoperit eu într-un basm că unii mai şi citesc înainte
de orgasm. Vă stă la dispoziţie diva mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu