Valurile izbite de stânci ne însoţesc în plimbarea prin
Grădinile Castelului de la Balcic de parcă Inima reginei s-ar auzi încă bătând,
urcând sau coborând pe scări, în liniştea frunzelor prin care se strecoară o
lumină specială, răcoroasă şi blândă în miezul caniculei. Călcăm cu atenţie pe
aleile pietruite căutând urmele paşilor EI. Alături în oglinda apei un nufăr şi-a deschis o
floarea albă cu un soare la mijloc şi, nemişcată, pe o lespede de piatră,
ţestoasa sfidătoare ne aruncă o privire pasivă din pragul casei, numărându-şi
greu anii pe lujerul subţire al gâtului. Oare ţestoasa asta ce ne stă dinainte
în amorţire, o mai ţine minte pe „Sultana”? Aşa îi spuneau localnicii reginei
Maria…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu