Dacă m-ar întreba cineva azi, cum e apa
mării(?), nu aş da răspunsurile obişnuite întrebării, gen: apa mării e albastră
cu valuri năpădite de alge verzi, sau şi mai simplu e sărată ca ciorba de
potroace strecurată în farfurie, sau furioasă, megalitică, apa mării se răzbună
în duşmănie pe clasa politică, gata s-o înnece, doar suntem în zece august când
Faust a încheiat pactul cu Mefisto.
Pentru tine artisto care transpari poeziei mister
sub vălul subţire dezlegând fanteziei fire de raze, şi un şnur kamikaze ascuns într-un
ungher între sâni, îţi jur, nu te mint, azi apa mării e rece, ca un jungher de
argint împlântat în fântâni…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu