Animalele au un simţ preţios
al lor, mai dezvoltat decât îl are poliţistul sau un procuror. Câinele descoperă
criminalul sau hoţul după miros, azi nu poimâine. A auzit cineva în tristul Caracal
să latre căţeaua şi să ia urma lupului singuratic?... De-aia totul ni se pare
cârpeală cu aţă albă. Cine acoperă adevărul, cine vrea să nu se vadă reţeaua?
Va da cineva socoteală că a putrezit mărul?...
În imagine e câinele casei,
Mario, adulmecând o carte scrisă de mine în urmă cu câţiva ani. Personajele
Jurnalului din anul Apocalipsei, sunt din clasa politică recentă cu angoasele
ei, dar după cum spune privirea criticului Mario, chiar dacă ar fi trecut peste
ea era neoliticului şi-ar fi rămas numai oasele, tot nu dispare mirosul de
şobolani…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu