REVANȘĂ CU CONFIRMARE DE
REJANSĂ
(În câștig tot eu)
Nu știu ca Adrian Alui Gheorghe să fi adunat în paginile unei
reviste sau într-o carte, aceste scurte și dense reflexii, notate cu asupră de
măsură pe avizul unei ’’confirmări de primire’’ spre lectură, a două dintre cărțile
mele, înscrise la startul unei competiții deschise ad hoc, un soi de maraton cu
nenumărați participanți, aspiranți într-ale poeziei.
Acele rânduri m-au onorat atunci și mă onorează și acum când pe
culoarul meu am ajuns aproape de finiș. Ar fi păcat să se piardă în van,
neștiute! Încă nu s-au pierdut, deduc... Facebookul le-a păstrat pe pagina de
Amintiri și în fiecare an, în a 26-a zi a lui marte, controlorul de trafic sau
arbitrul de traseu nevăzut, le scoate și le mai dă o șansă, punându-le încă o
dată pe afiș.
N-ar strica în spatele afișului să punem o întăritură din
material de rejansă!...
*
CONFIRMARE DE PRIMIRE. ION
TOMA IONESCU – ”Argintarium. Rescrieri” (Editura ”Art Creativ, 2016) și ”Al
cincilea anotimp” (Editura ”Detectiv literar”, 2019)
”Argintarium. Rescrieri” este o
antologie de poezie care ”dă seama” despre evoluția poeziei lui Ion Toma
Ionescu pe parcursul cîtorva decenii de ”fapte poetice”. Poezia din
”Argintarium” te duce cu gîndul la ludicul arghezian, care funcționează ca un
relativizant al imaginarului poetic, lexicul este bogat, surprinzător adesea,
există o libertate interioară a textului care eliberează energii latente chiar
la nivelul receptorului: ”în răstimpuri cad păsări/ una după alta precum/
casele/ înmuiate în armătură// cum să cadă o pasăre din cer/ dacă nu s-ar
răsturna pământul/ din când în când/ ca o clepsidră/ cu oasele istovite/ de
viitură// bolovani de șuvoaie/ se rostogolesc pe versantul/ cât un gât de
lebădă strâmt// un lanț de îngeri surfând/ supli se strecoară/ bine antrenați//
pe plajă mică agățată/ în turla bisericii din deal/ lustruind/ scândurile cu
ceară/ încolonați/ așteptăm/ bursa locurilor de îngeri” (bursa locurilor de
îngeri). Al. Cistelecan subliniază, la poezia din ”Argintarium”, unda ”de umor
de sine” și chiar doza de voie bună, la care putem adăuga o călătorie continuă
prin spațiul memoriei afective: ”am văzut o fată tînără/ îmbrăcată în negru/
cum se legăna/ într-un scrînciob/ de ceară și miere// stătea dreaptă/ și lumina
soarelui/ parcă se descăierase/ în ghemotoace/ risipite peste tot// își ținea
brațele/ împreunate sub sîni/ sînii o strîngeau/ răzvrătiți de durere// ceara
se topea/ și în arderea ei/ se cățăra un lujer/ de miere” (ceară și miere).
În ”Al cincilea anotimp”,
apărut mai recent, poezia lui Ion Toma Ionescu este colocvială, de un ironism
colorat, cu o senzație de lejeritate a scrierii, la discreția temperamentului
poetic: ”se scrie poezie/ la berărie/ în spuma berii/ pe urdinişul muierii/ în
buza mierii…// pe săpun/ în puşcărie/ şi pe fumul/ de tutun/ la ce bun…// pe
cruci de apă// în călcâiul/ urmei vinului/ de la agapă/ pe cornul lunii/ sau pe
sânii/ nebunii/ muiaţi de ploi/ pe frunza de stejar/ moartă/ pe-o gutuie/ sau
pe-o hartă/ cu românica/ bătută-n cuie/ pe pălimar./ se scrie/ poezie/ rar” (se
scrie poezie). Uneori faptul cotidian se insinuează în poezie, dramatismul
momentului este deturnat de o proiecție într-un ”absolut” liric: ”Mi-am
schimbat medicul de familie/ e ca şi cum viaţa mea s-a schimbat şi ea/ odată cu
trupul/ cobor şi alerg pe sensul opus un drum/ înapoi în viitor/ nu mai sunt
iepure şchiop şi mă joc/ de-a baba oarba cu lupul/ legaţi amândoi de păpuşar cu
acelaşi fir.../ măcar dansăm în acelaşi delir/ parcă de un veac/ respir cu ochi
de ciclop/ un parfum viu intens şi miop.../ paralel un stafilococ auriu creşte
tot creşte/ rebel în starea lui de agregare/ şi mă izbeşte ca o stea
căzătoare.../ şi nu mai ştiu dacă e un ea/ sau o el/ medicul de la reanimare”
(Mi-am schimbat medicul de familie).
Cultivarea ”cu program” a
jocului de cuvinte, a jocului de imagini, pe temeiul inspirației și al
momentului de grație, ajută poezia lui Ion Toma Ionescu să evite locul comun,
să dea senzația unui continuu vitalism tonic.
