Din ciclul JOCURILE SPORTIVE Rugby

 

Din ciclul JOCURILE SPORTIVE

Rugby

 

Am văzut grămezile ordonate

în încleștarea partidei de rugby,

spinările încovoiate deasupra firidei

legate cu otgoanele brațelor

umerii celor două armate

se fixaseră în hotar

într-un armistițiu precar

 

Un pod viu, mișcător,

peste care într-un final ar

urma să treacă cu pasul regal

în blugi şi în geacă

Zeiţa Victoria, victorioasă.

Ea nu poate știi dinainte cui

îi va încredința gloria

și sărutul fierbinte!

 

Printre picioarele podului,

ager ca o idee trăsnită,

se strecoară neprihănit

dumnealui balonul

oval cu țugui...

Ar trebui doar să-l prinzi

şi să-l vinzi înapoi pe aripi

unui coechipier.

 

Genială norma din regulament

a inventatorului acestui joc

eminamente colectiv,

cu referire la plasament.

În ce loc stai ca fluierul să tacă.

„Jucătorul la primire

poate fi activ, doar dacă

se află în spatele mingii”

 

Înaintezi, numai privind înapoi

ca paingii când își țes pânza,

manevrând suveica la război

fără să-ți scape din mână,

până ajungi în terenul de țintă.

Sau cu piciorul pe flintă

tragi după fluturi plasând

printre buturi, mânza...

LA MULȚI ANI DAD

 

Azi e ziua lui Augustin. Și dac-aș fi oracolul de la Delphi, aș pune-o pe preoteasa Phytia să-i citească în norișorul de fum scos din pipă, bunului DAD, reverențele mele lirice scrise în pripă în Fotografii mișcate -- reverberațiile panegirice plantate ca răsad în grădinile de la Hoffman.  Din păcate efectul încălzirii globale a întârziat momentul întâlnirii cu cartea pe viu, deocamdată. Sunt fenomene normale în vremuri de criză și dihotomie damnată(crize politice, crize fiscale, drone fără vize explozive)mai ales când e o carte de poezie!...  

N-aș fi avut niciun stres, era simplu pentru mine să scriu trei cuvinte LA MULȚI ANI, AUGUSTIN! direct pe carte și să las semnătură pentru viitorul celor scrise și să merg înainte senin ca prinzătorul de vise. Fără să explic de ce în cuprins l-am plasat pe DAD dinadins taman la pagina 101.

Pentru că la pagina vârstei lui, am preconizat că va fi atunci ca număr de ani împliniți, musai să ne reîntâlnim să bem un pahar de palincă sau punci și să recitim împreună ce am spus aici. Și analizând literar dacă am respectat măcar în gând cele zece porunci, să mai stăm o vreme cât să ne îndreptăm!

POEZIA

 

POEZIA

Poezia e ca frunza în toamnă...

la cheremul vibrațiilor

fără niciun rost,

nici fată mare nici doamnă,

alungată de la curțile

împăraților...

 

(Nici împărații

nu mai sunt ce-au fost!...),

 

Dată afară în stradă,

Nomadă, fără adăpost

şi suspendată

din inima grațiilor...

 

(Grațiile tivesc limbul frunzei,

doar în schimbul euro-dolar...)

 

Ce-i rămâne

unui amărât de poet

tânăr pensionar ca mine

fără pensie

cu regim special(o rușine!)

decât, să se aboneze

în tăcere la vicii?...

 

(Poezia nu piere,

doar că cere sacrificii!...)

ARGINTARIUM

PESCĂREASCĂ

 

Pescărească

 

Undeva la margine

de galaxie

în al cincilea

anotimp

este un rai

al pescarilor,

unde mrenele

şi floarea

scobarilor,

celelalte neamuri

de pești

argintii,

sar din copaci

buimaci

cu umbra

din ramuri

pe împletituri

de beteală

fir întins

la povești

 

Și tu n-ai decât

să risipești

în nisip

hotărât

momeală

firimituri de

mămăligă

aurie

și-n mijlocul

jocului

îl invoci

pe Ebisu

zeul japonez

al pescuitului

să-i mulțumești

că ți-a înlesnit

Paradisul

norocului...

 

Şi odată

prinzi voci

din senin,

nu știi cum

și de unde vin,

taci şi asculți

nepământene

secunde

la început

numai fum

fără chip...

Freamătul crește

şi privești

vrăjit scene

din altă ligă

cu iele

cântând

şi dansând

îngerește...

 

Îl lași dracului

de pește

şi alergând

către ele

calci

pe mămăligă..

(Din antologia de autor ARGINTARIUM în pregătire)

FAGURE DE APĂ

19. Orgasm

curenţi reci subţiri

lame de brici

străpung pielea

bronzată

apa mării e limpede

calc dungile mierii

desenate

dedesubt

în lumina filtrată

fagure de apă

inconsistent

ce se clatină

şi pulsează

legănând nisipul

întind privirea

deasupra platoşei

de solzi

albaştri-verzui

respiraţia e liniştită

marea încă doarme

fiinţă vie

după orgasmul

unei nopţi

*

Straturi de sare,

peşti încolţind în marea

cea mare…

(Din volumul ARGINTARIUM în pregătire)

Foto, Cristina Florescu

DE CE SE ÎNTORC ALBAȘTRII

      

       

  În prima ediție, poza de pe coperta patru a cărții mele, Dosarul Albaștrii(Ed. Paralela 45, 2011), ne înfățișa pe noi „albaștrii” ca „obiective” ale Dosarului de Urmărire Informativă nr 1594, din 1971, tineri și foarte tineri, când securiștii lui Ceaușescu, după mini-revoluția cultural-ideologică declanșată de Tezele de la Mangalia, ne lipiseră pe spate abțibilduri cu crucea şi însemnul de „dușmani ai poporului”, pentru că nu purtam cu mândrie în piept, ziceau ei, cocarda cu secera şi ciocanul şi stema cu spice și tricolor și nu scriam versuri patriotice.

De fapt asta era problema(!), noi funcționând într-un cenaclu al elevilor și studenților la Pitești, ca tinere condeie, care își doreau o revistă a lor, căreia îi găsiseră și numele – ALBASTRU.

Dacă am fi fost inspirați ne-am fi așezat în fotografie cu spatele, dar din respect pentru adevăr(poza pașnică era făcută de ziua unuia dintre noi), tot n-ar fi avut cum să se vadă clar însemnele de „dușmani ai poporului”. Priviți și dumneavoastră atent!    Cea de-a doua ediție a cărții, – Albaștrii dosarul, de data asta(Ed.Detectiv literar, 2018), are pe copertă o altă poză, realizată la evenimentul lansării Dosarului Albaștrii, scris pe baza documentării în arhivele CNSAS, – ne înfățișează tot pe noi, personajele cărții, reuniți într-o formulă incompletă, dar majoritară, după 40 de ani(în1971-2011), având la gât un ecuson albastru, ca să ne diferențiem cumva de sumedenia de foști securiști aflați în sală prin reprezentanții lor, care în scurt timp au epuizat întreg tirajul adus de editorul Călin Vlasie, spre vânzare.

Puține au fost exemplarele care au ajuns în mâna cititorului obișnuit. Cu tot interesul mare pentru carte şi toate insistențele mele, Editura Paralela 45 nu a mai reeditat-o! De ce?... (Un ochi iscusit și interesat va găsi şi răspunsul dacă va citi Ediția a II-a, completată și adăugită, până la ultima pagină!).

E scurtă viața unei cărți cu tirajul mic, de la naștere şi până la înmormântare într-un raft de biblotecă. În tradiția creștină, la șapte ani(2011-2018 sunt fix șapte ani cât ține finalul plin al unui ciclu pământesc al mortului!). Se dezgroapă oasele, se spală cu apă și cu vin şi se slujesc în biserică de pomenire. Să-i mai dau o șansă cărții şi cititorilor ei, am procedat și eu la fel cu sprijinul unui prieten Firiță Carp, am scos pe piață într-o nouă viață ediție noua, din păcate tot în numai o sută de exemplare!

M-a întrebat odată la Sibiu scriitorul Silviu Guga de ce simt nevoia ca scriitor, să revin asupra unui subiect. De fapt el se referea la alt roman al meu, Gușterele, apărut în două ediții succesive(Ed. Paralela 45, 2013 și Ed. Inspirescu, 2015); urmat chiar și de o a treia ediție cu titlul schimbat, Tobârlanii (Ed. Hoffman,2021) și continuat recent de romanul Ferma Gușterilor(Hoffman 2024) care cu siguranță se va prelungi în gena unei viitoare specii .

Silviu Guga voia să facă un studiu şi îl interesa argumentația mea. Nu știu dacă şi-a desăvârșit studiul. Până la urmă nu m-a lăsat să-i răspund. Și-a dorit să-şi tragă singur concluziile după lecturi. Or fi ajuns la el toate cărțile mele? Sigur nu!...

Convingerea mea este că și în proză, ca şi în poezie, cartea e o ființă vie şi ești liber să ți-o rescrii când şi cum vrei!...  Ca scriitor îmbătrânești într-un anumit moment, sunt lucruri știute, dar cărțile pot întineri dacă le iubești, le aduci la zi și le faci cunoscute!

 

Proza Ion Toma Ionescu în revista OLTART

 

Mulțumesc pentru publicare OANA ANCA MIHAELA GLASU!

PORTHARTUL CU DRAGOSTE

 

PORTHARTUL CU DRAGOSTE

 

Țin în porthart

covorașul meu fermecat,

o bucată de brocart

rulată fin(decupată) din cerul senin…

 

mi l-a dat zâna

odată cu creta, râzând.

(creta aia colorată

prindea culoare după gând).

 

pe covorașul întins

înșirase șotronul

şi fără griji țopăia

urzind razele.

 

m-a învățat să desenez.

în jurul gleznelor

am trasat cu albastru

conturul unui lac.

 

apele s-au ridicat

în genunchi. atunci

în mijlocul apelor

am desenat o insula

 

insula s-a rotit

risipindu-se

împrejurul meu

într-un norișor verde...

 

ne-am înlănțuit

în iarbă umbrele,

apoi m-a prins

de încheietura mâinii

 

şi cu degetele mele

resfirate a nisipit

praful de cretă

curcubeu între sâni.

 

râdea tot timpul.

m-a pus să închid ochii

şi mi-a deslușit coaja(învelișul)

de taină al culorilor

 

n-am mai deschis

porthartul

nu mai știu dacă

funcționează vraja

*

Capcane de vânt,

zmeu sprinten,

nesăbuit,

zdrelindu-și glezna…

 

ARGINTARIUM 2 Antologie de autor în pregătire

O cronică la CASA ROȘIE descoperită în Cafenea

 

MULȚUMIRI DOMNULUI IONEL BOTA ȘI PRIETENULUI VIRGIL DIACONU

https://centrul-cultural-pitesti.ro/cafeneaua-literara-august-2026/

Poftiți în Cafeneaua lui Virgil și sorbiți în aburii cafelei, gustul proaspăt și vibrant al Cafenelei literare, revista ce-ți stă dinainte, oferindu-ți în paginile ei elegante, atitudini echilibrate, portrete de scriitori, versuri discrete uneori, alteori solare. (Lidia Zadeh, Liviu Pendefunda, Alexandru Ioan Filip sau Nicolae Mecu, semnează în numărul curent).

Cu acidități citrice, critice, evident în Polemos, semnături cunoscute, (Jean Dumitrașcu, Adrian Dinu Rachieru).

Cu eseuri estetice la categoria Arte poetice Despre literatura cuantică(Nicu Brezoianu)

Cu alesele cuvintele  ce ard, ale lui Christian  Schenk, atingând nu clapele unui pian SOLITAR, ci coastele scăpate pe „fisura ființei”, poemele Femeii cu ghepard, păstrate sub încuietura cheii O VREME, până târziu, în propriul lui sanctuar de Marian Barbu, un poet și prieten discret de Guștere...

Cu note și cronici de carte încredințate pe semnătură și date mai departe spre lectură (Liliana RUS, Doina Berchină, Ionel Bota, Iulian Chivu și Liviu Mățăuanu).

Cu un In memoriam pentru Radu Ciobanu și Ștefan Ion Ghilimescu, Dumnezeu să-i inalțe în Nesfârșitul Luminii Lui!

Si spre final un autograf al lui VIRGIL pe un manuscris holograf.

În nume personal țin să-i mulțumesc prietenului Virgil Diaconu și Domnului Liviu Bota pentru publicarea în acest număr de revistă a cronicii romanului meu, Casa Roșie și aștept cu nerăbdare să citesc continuarea ei, în numărul următor.

Chiar dacă Dunărea scade orice așteptare poate să crească la BURSA DE VALORI cota de vânzare a Caselor și interesul cititorilor pentru lectura Cafenelei. Fără nicio ironie consider că trendul e bun!

În plus, DACĂ nu vă place Cafeneaua și nici cafeaua, puteți servi la casele dumneavoastră, ciocolată caldă cu caramel, nuci coapte cu gust dulceag amărui și paharul cu hidromel. Fiecare cu gustul lui!

Să tot auzim de bine și frumos!

Minunatele Seri ale Denisei

Nu, norocul a jucat pentru mine în viață — și nici cărțile pe care am avut îndrăzneala să le comit — nu s-au întâlnit prea des cu el! Norocul în viață ți-l poți forța singur. Cu cărțile e altceva. N-am să vorbesc aici despre edituri mari și mici, nici despre critici, nici despre cititorii care citesc tot mai puțin. Aleg să vorbesc despre norocul de a o întâlni pe Denisa într-una dintre emisiunile minunatelor ei seri. Emisiunea mi-a apărut azi la amintiri. 

Mi-a rămas în memorie un spici al lui Adrian Suciu rostit cândva la Direcția 9. Îl redau aici:

„Nu căuta valoarea înaltă pe scenele mari, acolo unde sistemul insistă s-o impună, focusând asupra ei toate reflectoarele posibile. Valoarea adevărată o găsești cu siguranță la o margine, la periferie undeva!... Acolo veți găsi cu siguranță mari scriitori, mari slujitori ai culturii și mari realizatori de emisiuni”.

Fie și la Pitești!...

Datorită infrastructurii rutiere orașul Pitești a căpătat noi dimensiuni. E o plăcere, să nu mai fie acea periferie, să nu mai stea pitit într-o livadă cu pruni  după dealuri, pe vechile hărți. Și apoi într-o luni sau joi cu trenul de seară și cărți de producător la el, trucate, să plece din gară într-un grafic elastic spre București, în micul lui trafic cu ochii lui Dobrin dați pe spate în bidoane de plastic. Marfă de marfă! Cea mai bună țuică de prună. Am deviat cumva furat de parfum(!), orașul acum arată altfel

Dacă aveți drum spre Pitești și rulați pe autostradă cu limuzina, parcați în centru și vă sugerez să lăsați totul de-o parte și să optați pentru un popas la o lansare de carte la biblioteca Dinicu Golescu, măcar un ceas. Garantez  că veți intra direct în magie sub bagheta vrăjită a Denisei Popescu.

Las aici linkurile cu emisiunea Denisei despre care am vorbit. Merită să vă faceți o idee! Urmăriți toate emisiunile dumneaei, toate sunt la câștig!

Partea I https://www.youtube.com/watch?v=GuCivkuKsxQ

Partea II-a https://www.youtube.com/watch?v=AEO0VWYzNKo&t=260s

Partea III-a https://www.youtube.com/watch?v=2GE9NRpYYP0&t=639s

Patea IV-a https://www.youtube.com/watch?v=2nElhFHj-oY&t=301s