VISUL
(Tabletă de guștere)
AM UN TELEFON NOU dotat cu un
instrument de transcriere a gândurilor fără a trebui să te ridici din patul în
care visezi cu ochii deschiși, sau scufundat în somnul de-adevăratelea. Fără să
trebuiască să aprinzi lumina, să deschizi laptopul, să-ți deranjezi nevasta(cine
știe ce vis are ea și tu i-l strici...) Ca să poți nota ideea care ți-a venit, apeși
tasta de pe touch-screen...
Azi noapte mi-am luat libertatea
să-i testez prima oară utilitatea. M-am trezit din somn cu o considerație
inconfortabilă, dar interesantă, pe care unul din personajele visului o agățase
în mintea mea. Am șoptit fraza în fața telefonului ca să n-o pierd din vedere
în obscuritatea întunericului din dormitor şi să mi-o transcrie el într-un
document în faza cât încă era vie, și, m-am culcat la loc pe moment.
Mi s-a mai întâmplat și altădată,
vis de poet rătăcind prin Shambală, să creez ad-hoc în somn o poezie care mi
s-a părut genială. Am notat-o buimac într-un carnețel pe care-l țin întotdeauna
cu mine, să-mi lumineze el mai târziu ceața și uitarea de sine. Am umblat încet,
înfruntând riscul să-mi trezesc nevasta(una am, bine că n-am haremul(!)...), am
aprins lumina, nu-mi mai găseam pixul... Am reușit să-l transcriu până la urmă,
poemul, și după treaba asta mi-am dat seama cu mintea limpede, dimineața la
cafea, că textul acela inspirat ce-mi stârnise ispita fusese scris înainte mea,
de Nichita... Adormitul de mine, m-am trezit încă odată înfrânt de sistem!...
De dimineața cum spuneam,
circumspect, găsind momentul potrivit, am deschis instrumentul cel nou să mă conving
ce ecou, ce soartă ar avea considerația nocturnă transcrisă în telefon,- la
lumina zilei... Era venită de la Dumnezeu sau era doar un zvon pe surse, cum se
mai poartă.
Vă spun, după ce am aflat
destăinuirea personajului feminin din vis, nu m-am lămurit deplin, rămânând
oarecum blocat. Cum să înțeleg eu, ca bărbat, mărturisirea unei femei?... E
destul de greu să capacitez cum funcționează mintea ei.
LUAȚI DE-ACII! Să mergem pe frază
în lumea șoaptelor și să analizăm:
"Ca militar când ești gen
feminin, ai o alta modalitate de înțelegere a faptelor şi
responsabilităților. Datoria în război a soldatului femeie - ca destin comportamental
iminent, în armata agresorului sau a celui agresat - este printre altele, indiferent
că e zi de miercuri sau vinere și se ține post, - aceea de susținere a
moralului statului major general, mai ales a ofițerilor de rang superior în
mâinile cărora stă soarta țărilor din care provin.
Războiul își are norma lui de moral,
și, dacă un general, sau doar ofițer de rang înalt, cum spuneam, îți cere salt
înainte sau culcat cu el într-un pat, acel ordin îl primești cu mândrie şi l-ai
executat în consecință. Alt răspuns nu există!"
Și în caz de pace, e tot la fel? Întreb
și eu, și aud de parcă aș fi greșit adresa.
Pace sau război un refuz e un abuz!
Mai citiți și voi presa!
N.A. Visele nu au nicio legătură cu
realitatea faptelor.
Visul
Visul se
desăvârșește
ca formă
spirituală
a conștiinței
în clipa unică
materială
ultimă
de mare
confuzie
a științei
când omul
sfârșește
să viseze
Se întâmplă
să mori
odată
cu secunda
aceea de vis
şi SMURD-ul
e cel ce
constată
că absurdul
n-a fost o
iluzie
şi nici
un compromis
cu final
deschis...
