Unde vă e basmul oameni

cuvintele se iubesc

de la rădăcină

se împletesc,

ca nişte trupuri vii

caierul nopţii

se înlumină

cerbii boncănesc

pe pustii

doar unul în cârd

e sortitul

şi glonţul de-argint  

a ţâşnit

mai falnic desluşeşti

boncănitul

când sunetul tace

icnit

SuperBlog _ Etapa XXIII. Darurile lui Mos Craciun

Când i-am pus Moşului scrisorica de intenţie nu trăgeam mari nădejdi. Fie vorba-ntre noi, la urma urmei puteam să-nţeleg, mai bine angajezi o Crăciuniţă de 22 decât tot un moş primăvăratic la 62, chiar dacă-n CV-iu asupra vârstei am lăsat  să fluture o coadă sprinteioară de peşte. Mai e un cui, doar când o fi la prezentare.(…) Dar am soluţia! Mă dau mascat, trec eu hopul, nu se mai întoarce dac-a apucat să promită, şi oricum îi spun din prima că sunt amic cu blonda de la Cancan.

Să nu i se facă rău omului de spărietură! Doamne fereşte rămân copii făra cadouri de Crăciun.

Întâlnirea a decurs fără surprize, avea Moşul gârlă de Crăciuniţe, blonde de-ti luau  ochii! nu-i mai trebuiau. Ca să fiu sincer nici mie, da cum e omu-ntocmit, mai c-aş fi tras cu coada ochiului când îşi probau costumele în cabină. El vroia un om serios pe care să pui bază la o adică.

Am consultat listele cu adrese pentru cadouri. Ai mei erau toţi, mai puţin Victorina, păi?... L-am întrebat.

_M-am gândit, zice Moşu, ei îi ducem în dar o vadră de ţuică şi ăştia n-au ţuică  la Borealy cât de cadouri de craciun originale au ei. S-a gândit bine! Ce ne punea pe masă biata Victorina când ne-om duce toată liota să-i urăm să împlinească suta!?

Greutatea e tot cu nepoţii, Tomax-ul, Alexuţu, Andreiuţu şi Alexandra, ea e mai mare şi altfel se pune problema. Ar mai fi gemenii şi prinţesa Annie ai Siminei, dar sunt în Anglia şi-n Departamentul de Selectie Cadouri al lui Mos Craciun, unde am fost angajat ca ucenic nu eşti ataşat pentru străinătăţuri.

Tomistului îl luăm Ciorăpelul lui Moş Crăciun pentru copii cuminţi de la Borealy, Dup-atâtea dulciuri, data viitoare sigur va avea mai mult lipici la juriu şi nu-i va mai acordă doar 70 de puncte, el e adevăratul la EDIMAX. Şi, neapărat un Auris cu telecomandă am văzut eu o maşinuţă de jucărie  care face exact Phuuuuu, hiiiii, bumbumbum, si stropeste cu apa cum vrea el

Tot un Ciorap cu dulciuri îi pregătim şi lui Alexuţu şi un laptop să se joace pe el dar cred înainte ar trebui să sun la ASUS la firmă, poate există unul antiacvatic. Măi dragilor, dacă nu-nţelegeţi citiţi  mai jos pe blog, şi aici toată Povestea lui Alexandru.

Pentru Andreiuţu Sacul lui Moş Crăciun e numai bun, şi-un binoclu. Ce face cu binoclu, nu ştiu dar îl vrea, precis are ceva în studiu.

Alexandrei o Camera video Toshiba Camileo P10 , ea e viitoare sportivă de performanţă, cu ce-o filmăm pe podium când o să ia medalia.

Fetelor mele de la Moş Crăciun le-aş aduce dac-ar fi posibil, câte-o casă-n Băneasa. Amândouă sunt cu ochii sârmă după Prima casă. Ele-au ales, nu-i vina mea dacă n-au vrut ciobani!... Sunt totuşi vremuri de criză, nu poţi abuza de toate fondurile europene ale Moşului. M-am gândit Cristinei să-i implinesc un vis, un set complet de vase, e paradisul ei la bucătărie.(…!?) Iar Ramonei am zarit la Borealy o geantă, i-o iau să-si ţină valuta…  

          Celor trei cumnate, musai câte-o bijuterie, le-am şi zărit: Colier Bright Flowers CRYSTALLIZED™ - Swarovski Elements, In Fashion Goldy Bratara CRYSTALLIZED™ - Swarovski Elements şi In Fashion Blue Bratara CRYSTALLIZED™ - Swarovski Elements. Am avut grijă desigur să se apropie la preţ ca să nu-si inchipuie cine stie ce.

A rămas soţia, ca totdeauna printre cei din urmă… dar la ea încă nu m-am hotărât. Va fi surpriza.

Bărbaţii nu primesc daruri de Crăciun, NU se face aşa ceva la noi în familie.

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 75 de puncte

La o şuietă. SuperBlog _ Etapa XXII-a

La masa tratativelor

Să fim de acord că subiectul încălzirii globale a depăşit sfera rezervată cercetărilor ştinţifice şi a devenit poate cea mai aprinsă dezbatere la masa decizională a mai marilor lumii. Tare mi-e teamă ca abordarea acestora să nu contribuie implicit, cu câteva zecimi de grad, la prisosul de tempertură.

La masa elevilor de liceu

            “Frate, dacă tot vine efectul ăla de seră, la ce ne mai trebuie cultura generală, avem şi net-ul, diplomele le luăm oricum de la Spiru Haret, pentru planetă mai util ar fi să vegetăm, să ne-ngrijim cu toţii de cultura etno-botanică.”    

Bag seamă că doar grădiniţele AFTER-SCHOOL prin noua lege a învăţământului sunt obligate ca noutate să lămurească preşcolarii că dioxidul de carbon din atmosferă creşte într-un ritm mult mai rapid decât se considera până acum, şi, ca o recunoaştere a tradiţiei şcolii romaneşti, în continuare la stop se poate trece numai pe culoarea verde.

La parlament

Se dezbate moţiunea de cenzură “Opriţi încălzirea globală!” E deja a şaptea încercare a opoziţiei de a răsturna guvernul Boc incapabil să gestioneze criza.

La intelectuali

Inutil să încercăm a pune în balanţă  opiniile celor care susţin preponderent rolul omului în amploarea luată de fenomenul încălzirii globale, şi argumentele celor care consideră că influienţa umană nu este de loc determinantă.(…) Cei din urmă sunt suspectaţi că au primit bani de la marile companii petroliere prin intermediu lui Patriciu să infirme ipotezele alarmante, evitându-se în acest mod un colaps financiar cauzat de măsurile ecologiste.

La Tatulici

la emisiunea de după campania Şcoală, stradă şi spital, obosit şi singur într-un fel optimist: “Până la urmă rezervele petroliere vor seca într-un fel natural de la sine, cum de asemeni se poate întâmpla tot natural ca ecologiştii într-o efervescenţă care să adune la cauză întrega populaţie a planetei să reuşească într-un elan fantastic să planteze cu copaci şi ultimul kilometru de autostradă.”

La Cotroceni

Serviciile de informaţii au adus raportul: Viitorul planetei pare a fi ameninţat  începând cu 2014 de o nouă glaciaţiune.

“Deci ne răcim! Măi fraţilor hotărâţi-vă că iarna nu-i ca vara şi nu mai ştie omul cum să se îmbrace.”

Şi în timpul acesta  ce face ASUS ? Tehnologia EPU(Energy Processing Unit) adică ,integrează un cip în plăcile de bază ale calculatoarelor cu ajutorul căruia diminuiaza nivelul de radiaţii Co2 şi reduce automat, controlat, consumul. Datele tehnice le aveţi aici.

Găsiti de asemeni pe SuperBlog o gamă largă de abordări, recunosc documentate dar nu întratât de originale.

NA. Trebuia să mă răcoresc cumva. Mă uit la punctaj şi văd că juriul, consecvent nu apreciază originalitatea. Vine ea încălzirea globală!


Nota: Aceasta postare a fost notata cu 98 de puncte

O ţigara aprinsă _ Al cincilea palon

După un whiski bun la o gazdă perfectă, aluneci la vale pe acoperisul lumii şi te pierzi în rotocoale de fum şi filozofări inutile. Ce-a fost viaţa ta?

Puţin înainte de-a muri tata, aşteptam înfrigurat prima lecţie adevărată; în spatele casei. Văr’miu Cornel întârzia cu ţigara unde o avea ascunsă. Am scăpărat chibritul în mijlocul căpiţei de fân să-mi încălzesc mâinile. Flăcări jucăuşe se căţărau tot mai înalt. Era o dogoare plăcută. Pala de fân pregătită să înăbuşe focul ardea şi ea în mâna mea.

cancan.ro jpg

Daca a placut acest PA il puteti vota si AICI (O tigara aprinsa)

Nemo, Fulger, Bucşă şi AMD-vision. Etapa XXI _ SuperBlog

Cand am primit laptopul _la  o aniversare, nu-mi deconspir codul pin, risc să pierd toate blondele din trafic pe blog _ un cadou frumos, Acer Extensa 5220, si mai scrie ceva undeva pe carcasă  Intel Celeron Inside (“Ce greşeală, nu trebuia, cine te-a pus să rosteşti numele concurenţei !? Auzi Intel…nu scrie AMD, nu-i bine pentru SuperBlog!...”), uite-aşa mă ciondănesc mereu cu Pasărea ceţii, spiritul meu pe blog. Cum spuneam, nu-mi mai trebuia nimic îl prinsesem pe Dumnezeu de picior; nu ca să urc la el, aia e încă o direcţie greşită, de mulţumire că am copii buni.

Să sistematizăm; la ce folosesc eu calculatorul, laptopul în speţă, mixtura ca să zic, vedeţi mai târziu:

·         În principal mie- mi foloseşte la scris. Nu c-aş fi vre-un mare scriitor, dar o carte la zece cinsprezece ani, pentru sufletul meu!... De când îl am,(laptopul, după cum v-am spus sufletul e mai vechi!) tot scriu la două, cărţi de-odată, dar chit că am avansat în  tehnologie constat că viteza mea de procesare a rămas aceeaşi.

·         Pe internet frecventez mai multe site-urile de literatură, dar şi twitter, facebook şi alte cele.

·         Am în principal două bloguri ce-mi cer întruna hrană pentru…(“Atenţie să nu zici animale!!!..”) Doar nu-s bătut în cap! Şi-apoi http://pasareacetii.com   se hrăneşte cu seminţe, iar http://glonţdeargint.com  cu inimi sensibile, că-i blog de poezie . Deci pentru feed-uri, îngrijesc grădina!...

·         Mai meşteresc albume de fotografii în Picasa 3 şi cate un filmuleţ, fără pretenţii.

·         În rest: muzică, film, presă, diverse, Google cât cuprinde.

·         Şi ce-ar mai fi?... un messenger , un webcam mic… şi să se ştie nu-mi plac jocurile.

Pentru toate acestea mă mulţumesc cu ce am, adică n-am zis bine; cu ce mai am, că astă vară au fost la mine nepoţii, să-mi trăiască Alex şi Tomax(x-ul e de la Edimax, l-a câştigat pe bune)  şi l-am împărţit oarecum frăţeşte: ziua, ei, şi eu mai mult noaptea ca liliecii. Problema e alta, gusturile de la patru cu cele de la şase ani la desene animate nu sunt aceleaşi. Unuia îi place Nemo, celălalt l-ar vrea tot timpul pe Bucşă şi Fulgerică. Nu aveam cum să le împart ecranul. Până la urmă soluţia a venit tot de la ei, e drept că nu tocmai paşnică.

Tomax a prins momentul, când pe laptop înota printre minunăţiile alea marine Nemo, Alex nu era acolo. Ce l-ar fi pus el în tigaie sa-l perpelească cu mălai şi sare!...Mălai n-a găsit, dar cutia de sare toată a folosit-o ca să-l săreze  de-a trebuit să demontăm tastă cu tastă ca să rezolvăm situaţia. Bietul Nemo, ce era să se-ntâmple!

Replica lui Alex nu putea să fie decât pe măsură. Tomax nu era atent, Fulger şi Bucşă se-apropiau de finish în cursă; “Ce-ar fi să-i testăm dacă şiu să înoate ca nişte anfibii!?...” şi turnă pe ecran, cu un jet potrivit o cană cu apă până se stinse ecranul. “I-am arătat eu, Nemo prăjit!.” Într-atâta beznă, ce-o fi făcând Bucşe şi Fulger McQueen?!

 Asta e, nu se sfârşeşte lumea numai dintr-atât! În ziua următoare am plecat cu certificatul de garanţie în mână să caut un atelier de reparaţii, dar nu aveau reprezentanţă în Piteşti, am mers la Bucureşti de unde-l cumpărasem, dar firma de desfacere dădu-se faliment( mai pierd în viaţă unii şi averile deh).

Soluţia a venit până la urmă cumpărându-mi un LCD Monitor nou şi-am rezolvat problema. Acu recunosc, stau prost cu mobilitatea, sunt mai legat de glie, n-o să plec în voiaj cu monitorul în spate, poate termin dracu o dată cărţile alea!...

Căt despre tehnologia Vision am consultat oferta, nu vreau nici Vision Ultimate, nici Vision Black, mă înscriu fără multe sofisticări la Vision Premium.

Băiat modest dar hotărât nu plec de la SuperBlog fără un Premium am eu Visionul meu.

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 90 puncte