Blue Gene

ProbaSponsor: Oktal.ro
Nume proba: Procesoare versus neuroni
Enunt proba:


        Lumea devine din ce in ce mai rapida. Suntem mereu in miscare, avem nevoie de resurse mai bune, cu putere de calcul si viteza mai mari.

        In ce masura consideri ca tine pasul creierul uman cu progresul in acest domeniu?  

*

       Suntem in plina revolutie tehnica. Calculatorul a devenit portdrapelul incontestabil al mintii si partenerul de drum. Procesoarele inventate de om lucreaza la turatie maxima pentru ai oferi o noua dimensiune de spatiu, de timp, de cunoastere. Creierul uman e un labirint ordonat de sinapse si neuroni ce acumuleaza continuu informatii si se dezvolta. De cealalta parte Internetul devine un creier universal cu retelele sale, cu centri nervosi ce proceseaza tot timpul. 

      E de ajuns sa arunci cu piatra, bine tintita intrebarea si navalesc mii de raspunsuri. Cate biblioteci ar fi trebuit sa citesti, cate vieti ti-ar fi fost necesare!? Milioane de procesoare sunt la dispozitia ta in Google, Wikipedia sau orice retea de socializare.

      S-a dovedit stiintific, tot ceea ce facem lasa o urma in creierul nostru. Anumite parti ale creierului intens folosite se dezvolta mai mult. Un sofer de taxi are anumite zone pe creier mai "mobilate" decat un sofer obisnuit, dar un fizician, dar un artist? Scriind zilnic pe blog capeti usurinta scrisului, antrenezi centrii nervosi, cauti informatii, faci legaturi multiple, capeti viteza de reactie, flexibilitate, procesezi, devii mult mai creativ. 

      Si ce rezerve fantastice gandindu-ne ca doar 10% din posibilitatile cognitive ale creierului sunt folosite.

      Si daca ducem mai departe judecata, apreciem ca generatia noastra s-a antrenat cu calculatorul doar de 20-30 de ani! Ce abilitati vor capata cei din generatia digitala, nascuti odata cu calculatorul, ce si-au primit gadgeturile pe post de jucarie de cand mergeau de-a busilea, sub privirile invidioasa si stinghere ale bietelor papusi, cand si cand sterse de praf si asezate cu grija de bunica pe vitrina.

      Ei unde vor urca procentul de folosire al creierului?

Este adevarat, creat de om, sa nu uitam asta niciodata, un supercomputer poate stoca mai multa informatie decat creierul uman si poate calcula o ecuatie mult mai rapid, dar chiar si cel mai mare si cel mai rapid supercomputer ce poate fi gandit nu egaleaza puterea de procesare a creierului.

      Specialisti IT si oameni de stiinta americani incerca de ceva timp  sa simuleze creierul uman. Cu 2048 de procesoare au reusit sa simuleze creierul unui sobolan, cu 24576 creierul unei pisici si estimeaza pentru creierul uman 800000 de procesoare. Programului Blue Gene, care ar trebui sa finalizeze proiectul in 2019, i-ar trebui sa configureze miliarde de neuroni si zeci de mii de miliarde de sinapse.

      Sa stam linistiti, n-avem cum sa fim invinsi de monstrii calculatoarelor. Nu va fi instaurata o noua ordine. Apa vie si focul, inspiratia si visul, intuitia, creativitatea, geniul sunt la noi. Numai noi detinem secretul echilibrului utilizarii ambelor emisfere cerebrale.  

       Ne putem antrena neuronii cu procesoarele calculatorului, putem progresa impreuna, dar la butoane suntem noi.

Armasarul lui Fat Frumos

Sponsor: AMD
Nume proba: AMD Radeon™ Dual Graphics
Enunt proba:

AMD a introdus odata cu lansarea noilor procesoare AMD APU o noua tehnologie numită AMD Radeon™ Dual Graphics. Povesteste intr-un articol pe blog (300 – 600 de cuvinte) ce este aceasta tehnologie, pentru ce procesoare AMD APU este disponibila si ce avantaje aduce utilizatorului.

Calul lui Făt Frumos

    De trei zile se luptau Zmeul cu Făt Frumos, până când trecu pe-acolo un corb.
    - Adu-mi corbule apă  în cioc şi-ți dau calul lui Făt Frumos! zise zmeul. Corbul aduse, zmeul prinse puteri, şi-l puse jos pe Făt Frumos.
    Zise şi voinicul la rândul lui:
    - Adu-mi mie apă că-ți dau stârvul zmeului. Bău apa şi-l trânti pe zmeu.

    Zmeul de jos, slăbit:
    - Mai adu-mi corbule...

    La care corbul:
    - Auzi mă, voi vă bateți sau vă stropiți cu apă!?... şi plecă în treaba lui.

    Se pare că AMD, a citit undeva şi-a înțeles această întâmplare de aceea a devenit o companie importantă, stabilă şi un jucător de top în IT. Lupta pe piața plăcilor grafice ori a procesoarelor nu este niciodată încheiată, este o competiție continuă.
    De curând AMD a venit cu AMD Radeon™ Dual Graphics, o inovație adevărată, nu cu apă de ploaie! A ştiut să-şi aleagă "calul Genarului", adică procesorul dual-core pe care să-l adape cu pară de foc şi să-1 hrănească cu jăratec.
    Punând împreună, de exemplu, o placă grafică AMD Radeon™ HD 6670 şi un procesor AMD Quad-Core A8 desktop APU - poate să evolueze pe ecran Muma Pădurii sau Zmeul Zmeilor cu şapte capete - rezoluția şi calitatea excepțională a imaginii te va face să-ți iei buzduganul, să dai tava cu jeratec marțoagei şi să pornesti în căutarea Ilenei Cosânzene pe teritoriul presărat cu primejdii al gamerilor.
Mergi la victorie!

Aceasta postare este in cadrul concursului SuperBlog

Tableta albastra

Sponsor: ASUS
Nume proba: Amintiri din viitor
Enunt proba: Cu totii am crescut cu ochii la cartile sau filmele SF. Prin intermediul lor descopeream lumi noi, concepte revolutionare si sperante sau demoni referitoare la viitorul nostru colectiv. 
Cerinta:Scrie un post (300 – 600 de cuvinte) in care sa ne povestesti despre un personaj, o carte sau un film SF in care tabletele ASUS Transformer sau Slider s-ar fi putut regasi in mainile protagonistilor. Povesteste-ne un episod in care acestea s-ar fi putut regasi in mijlocul actiunii.

Tableta albastra

La început a fost tinereţea, cu idealuri, cu iubiri şi cu vise. Unii dintre dumneavoastră, dintre noi, ştim cum a fost tinereţea! Vă spun şi celorlalţi, era puţin murdară de albastru. Dar cu ce suntem noi vinovaţi, apropos de idealuri, că tinereţea noastră n-a ajuns  pe lume mai târziu? Măcar o parte din aceşti ani puteau fi prezervaţi. 

In 2011, ASUS îşi prezenta primele tablete, ASUS Transformer şi Slider, cu ecran tactil, deschizând calea unui viitor aparte. Tot atunci lansasem şi eu cartea Dosarul “Albaştrii”.

Apple dăduse în judecată Samsung, acuzând-o că i-a copiat tehnologiile şi modele de design folosite pentru a crea tableta iPad şi smartphone-urile iPhone. Procesul, celebru în epocă, nu a putut identifica cine a fost vizionarul cel dintâi care a conturat elementele ce au stat la baza instrumentului (gadgetului) ce a deschis noi orizonturi către viitor.

Dar povestea nu s-a oprit aici. In scenariul de film al Dosarului „Albaştrii”, Iti, personajul central şi autorul carţii, adică eu, descopeream posibilitatea introducerii filă cu filă a dosarului meu de securitate în procesorul tabletei. 

(Procesorul nVidia TEGRA de un 1 Ghz, cu memorie RAM de capacitate 1GB pe care rula în 2011, la naştere, sistemul de operare Android Honeycomb 3.01 _ evoluase mult căpătând un plus imens de independenţă şi creativitate).

O întâmplare veche din 1971, de pe vremea comuniştilor ce-mi marcase profund viaţa, era pe cale de a fi descifrată. Trecuseră deja 50 de ani şi nu reuşisem să delimitez întâmplările reale de ţesătura dosarului la care lucraseră în acel timp absurd, de-a valma, securişti şi informatori.

Cu toţii am crescut cu ochii la cărţi sau filme SF.

(Prima tabletă grafică a fost Teleautograful, patentat de Elisha Gray în 1888, dar oare ideea nu a fost patentată mai înainte în cărămizile de lut ars sau Tăbliţele din Alexandria pe care exersau înţelepţii darul comunicării!? Totdeauna in faţa unei suprafete netede, fie pergament, pagină de carte sau ecran electronic, omul a simţit nevoia să reflecteze, să comunice, să se elibereze, să fie cumva Steve Jobs).

Tableta albastra derula în faţa mea trecutul. Buimac şi uimit nu-mi puteam dezlipi ochii de la ecran iar urechile parcă se lipiseră ca-n copilărie de stâlpii de-naltă tensiune.

Cand am ajuns la sfârşit, ieşisem parcă dintr-un cinematograf de pe timpuri, cu aparatul de proiecţie învârtind rolele direct de pe culoarul dintre rânduri şi spectatorii, securişti şi informatori, mă întrebau din ochi scuipând seminţe:

“- Bătrâne, asta e viaţa ta? Eşti mulţumit?”

N.A. Filmul in care apare o tableta,cred prima oara, este Star Treck: The Next Generation, regizat  de catre LeVar Burton in anul 1987

Publicat in cadrul concursului SuperBlog

Aventuria

Sponsor: Aventuria.ro
Nume proba: Sa inceapa Aventuria! 
Enunt proba:

Aventuria.ro, sursa ta de echipamente pentru vacante si week-end-uri memorabile, te provoaca la o experienta inedita: invita-ti prietenii la un week-end de miscare si distractie in aer liber, oriunde doresti, in tara sau peste hotare. Ai la dispozitie echipamentele si solutiile de transport din imaginea de mai jos:

Proba asta de la Aventuria m-a dat peste cap, dar nu se poate rata o ofertă atât de tentantă. Aventuria.ro este cel mai complex centru de închiriere si vânzări echipament sportiv si soluţii de transport.

Toate echipamentele le-am primit de la ei, cu condiţia să fie scris pe jeep Aventuria.ro. Am acceptat. Mi-au lipit ei colantul. Într-o jumatate de oră au fost montate barele transversale Thule, cutia portbagaj Atlantis 780, suportul de biciclete pe cârlig GEANT (se putea şi TREK), cele două biciclete MTB şi deasupra, ca aripile deschise ale unei păsări, caiacul roşu dublu, Capri, gata pregătit să spintece oglinda unei ape liniştite. E prima oară când închiriez de la ei.

Rămâne să-mi găsesc prieteni de vilegiatură sau o parteneră( mai bine!),  ştiţi deja că am slăbiciune la blonde. Plecăm de vineri, nu-i uşor. Toate blondele s-au mutat la Dan Negru sau la Capatos. La mine, cu vârsta au crescut pretenţiile, vreau şi un dram de inteligenţă. Când şi când, înţelegătoare nevastă-mea îmi dă liber la o aventură, ca o gură de oxigen, o supapă de eliberare, ştie că mă întorc la ea mult mai iubitor şi spăşit. O lună după face ce vrea din mine. Şi-a umplut casa cu cadouri.

Mi-am amintit de Mimi poeta, ne-am reîntâlnit nu de mult la o lansare de carte. I-am promis că ne vedem şi mi-a lăsat telefonul. A acceptat în virtutea unei comuniuni de spirit. Aşa că, iată-mă părasind Autostrada Soarelui în drum spre Tulcea. Mă şi imaginez campat undeva  între Dunărea Veche şi Braţul Chilia: să vâslim, să facem poze speriind păsările, să pescuim, să mâncăm borş de peşte, departe de civilizaţie, să caligrafiem în caiet versuri inspirate, să ne iubim ca doi nebuni seara în cort. Stabilisem cu Mimi să scoatem împreună o plachetă, îi găsisem şi numele: Aventuria.

            Dar să vă povestesc întâmplarea. Cât de fericiţi ne-am simţit!(...)

Cum am ajuns, ne-am lansat cu caiacul la apă exersând câteva probe de plutire, mai vâslisem o dată împreuna pe Herăstrău, dar nu era totuna în deltă. Nu apucasem să întindem cortul. Nu despachetasem nimic, ne-a tras apa şi de ea am avut parte. Vâsleam atent, parcă ne sincronizam din ce în ce mai bine, soarele ne ardea, (vesta de salvare mă incomoda puţin), se auzea corul antic de broaşte, pescăruşii săgetau apa la vânătoare de scrumbii, rândunelele zburătăceau neobosite.

Trecând pe lângă nuferii albi, Mimi se aplecă să îi atingă. S-a aplecat prea mult, echilibrul s-a rupt, cerul s-a răsturnat, ce bine că avem vestele de salvare. Pe-astea le cumpărasem prevăzători, tot de la Aventuria. Lăsăm barca răsturnată în mijlocul apei şi înotăm către mal, ni se pare că malul se depărtează dar într-un final îl atingem. Precipitat, cu hainele ude urcăm în maşină şi o luăm către sat. Oprim la birt  şi oferim o sumă că să ne fie recuperat caiacul. Doi localnici  au şi plecat înspre pontonul unde-si ţineau barca cu motor. După ce-am băut o cafea ne-am întors către locul unde voiam să campăm.

Am întins cortul dar se lăsase seara şi au năvălit roiurile de ţânţari, ca hunii. Biata Mimi o înţepase şi un tăun şi nu mai putea de mâncărime. 
Cum să faci dragoste fără Autan, cum să caligrafiezi versuri inspirate, unde e paradisul Deltei şi eu  cum să mă-ntorc la nevastă-mea cu supapa de eliberare  fâsâită, nervos din calea-afară?!...

Gata, mai rămâne să facem o încercare cu bicicletele  mountain bike superior Giant Revel 3 Disc, echipate cu frâne cu disc, schimbător Acera si 24 viteze,.nu le-am mişcat de pe suport si am platit pentu fiecare câte 120 de lei – pentru vineri, sâmbătă şi duminică. Cu ele sigur ne relaxăm şi oxigenăm plămânii. Ne umplem de metafore.

Strângem cortul, punem la loc undiţele de pescuit şi restul bagajelor în încăpătoarea cutie Atlantis, şi fără nici un risc, fără aventură  ne întoarcem la Bucureşti. 
Dacă vreau o plimbare cu bicicleta merg în Herăstrău, acolo ştiu toate pistele, pun frânele cu disc, schimb vitezele, că am destule, cât am poftă. Dacă vreau un borş de peşte e un local  aproape, dacă vreau să fac dragoste cu Mimi, iau o cameră la hotel, iar placheta de versuri poate să mai aştepte, că oricum anul ăsta s-au stabilit deja toate premiile.

Postare in cadrul etapei a IX-a a concursului SuperBlog

Dosarul "Albastrii. Lansare de carte

La început a fost tinereţea, cu idealuri,cu iubiri si cu vise.Unii dintre dumneavoastră, dintre noi, ştim cum a fost tinereţea! Vă spun şi celorlalţi, era puţin murdară de albastru. Dar cu ce suntem noi vinovaţi, aprpos de idealuri si comunism că tinereţea noastră n-a ajuns  pe lume mai târziu. Măcar o parte din aceşti 40 de ani puteau fi prezervaţi. Securitatea  ne-a surprins organizându-ne flagrantul. Ce bine ca a venit la timp cu pistoalele! altfel cine ştie, deveneam albaştri de tot.

Cartea aceasta n-a fost de la-nceput, ea s-a scris pagină cu pagină, e vie, şi n-are legătură cu viaţa cu orizontul înterupt zi de zi. Ea are legătură cu dosarul, de la el a pornit. Nu degeaba se spune că în viaţă ţi-e scris. Nouă ne-a fost scris în dosar. Am devenit personajele scenariului, fără să ne putea abate de la viziunea  regizorală.

Noi n-am fost niciodată eroi şi nu vom fi nici de-acum înainte.  Special nu am dat consistenţă numelor celor ce se perindă prin pagini. Lucrurile sunt amestecate în carte, ca într-un malaxor cu securişti, cu informatori şi cu noi de-a valma.

Când am citit la CNSAS prima dată dosarul m-am trezit buimac şi uimit.

De parcă ieşisem dintr-un cinematograf de pe timpuri, cu aparatul de proiecţie învârtind rolele direct de pe culuarul dintre rânduri şi spectatorii, securişti şi informatori, mă întrebau din ochi scuipând seminţe:

“Bătrâne asta e viaţa ta? Eşti mulţumit?” Nu semăna de loc.

Vă invite la lansare,

Piteşti, 25 octombrie, Biblioteca judeţeana, Ora 17,30