1.5. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI. AUGUSTIN DOMAN

 

1.5. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI.

AUGUSTIN DOMAN

           

            Notă/ Reiau aici un proiect care cuprinde în partea de proză gânduri notate în Jurnalul meu de pe blog, iar partea de poezie este extrasă din volumul în curs de apariție la Editura Hoffman, Fotografii mișcate. Reverențe lirice.

 

Nu demult, îi uram prietenului Augustin Doman de ziua lui, să polueze întru mulți ani planeta Terra cu chintale de tutun Davidoff şi tone de fum din pipa dumnealui de scriitor important. Și ca să nu-l amendeze ăia de la mediu, invocasem prin intermediu Prea Fericitului Calinic Argatul, să-și trimită Dumnezeu delegatul, pe cel mai bun înger vânturar, cel cu harul, ca să vânture cu aripa lui aerul de sub umbrar și să șteargă din scriptele bisericești păcatul fumatului...

Și cu asupră de măsură că altă treabă n-are, să toarne umplutură de licoare celor interesați de literatură dintre literați...

Să închinăm cu boierul Augustin, pahar după pahar cât timp se rumenesc pe jar coastele crude de miel!...

Lumea este plină de contraste, că de-aia sunt și scriitori mari care mănâncă mici, dar și scriitori mici ce se hrănesc cu coaste de miel albastre, dar numai Augustin scrie cronici faine la cărțile noastre!