1.12. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI. DANIEL MARIAN .

 

1.12. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI.

DANIEL MARIAN . Kabakum 25 iunie 2026.

Notă/ Reiau aici un proiect care cuprinde în partea de proză gânduri notate în Jurnalul meu de pe blog, iar partea de poezie este extrasă din volumul în curs de apariție la Editura Hoffman, Fotografii mișcate. Reverențe lirice.

Ce ți-e şi cu prietenii mei scriitorii!... Îți trimit cărțile lor şi-ți rămâne doar să le citești, să te bucuri de ele şi să le rămâi dator. Dator mai ales când alde Daniel Marian ți-a trimis o carte de-a sa de succes, spre exemplu Călăreții din zorii unei iubiri amânate, și îți mai scrie în compensație, cu multă grație și cea mai originală cronică la o carte de poezie iconică, de-a ta.

Titlul volumului, sclipitor de altfel, al lui Daniel Marian, pare să fie mai lunguieț din fire cu o vocală după părerea mea. Puteau fi amânați zorii dimineții, până ce călăreții scurtau din iubire coada virginală a cometei!..

Cum ar zice mușteriul de guștere al meu, cel mai cel dintre isteți, din neamul gușterilor vorbăreți, la ei la reptile din fericire se regenerează coada în treizeci de zile, ca nouă!..

Motoul după cum spuneam, ninge, plouă, este fără îndoială genial.

pe capra

de la dric

am pus

un ibric…

Cum să stai, vai steaua(!), să-ți bei singur cafeaua turcească? Pui în stacane de pământ vin curat și vin eu cu amicii mei la masă. Nu lași omul singur la necaz să iubească amânat(!) Dai din mână în mână în cerc rotund damigeana pântecoasă și scurgi până la fund din ea, Feteasca Grasă. Si dacă nu te-ai săturat și nu-ți pasă, mai ceri un rând de beri...

 

Îți iei ce vrei şi mai ales cât îți trebuie, de la Daniel Marian!

într-o ordine firească a lucrurilor și ființelor

Dumnezeu trăiește

ca să ne îngroape pe toți

Şi cât de bine se descrie singur Daniel:

 

cunosc un om care dă din aripi

el spune că nu vrea să-şi ia zborul

dă din aripi pentru a rămâne pe loc

în timp ce văzduhul îl trage spre el

Mulţumesc Daniel Marian! Rămân dator!...