1.7. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI.
DENISA POPESCU MARTIN. Kabakum 20.06.2026.
Notă/ Reiau aici un proiect care cuprinde în partea de proză, gânduri notate în Jurnalul meu de pe blog, iar partea de poezie este extrasă din volumul în curs de apariție la Editura Hoffman, Fotografii mișcate. Reverențe lirice.
De ce aleg întotdeauna Piteștiul pentru lansările mele de cărți? Pentru că aici e un capăt de linie, cel de la care am început călătoria. Şi a devenit o obișnuință să-mi caut urmele în poezie şi proză(e şi eseul în portofoliu), prin locurile prin care am trecut. Recunosc e aici și(un pui) o doză de orgoliu.
Consemnam undeva ca autor de cărți: „Când lansez o carte nouă, e ca şi cum aș fi chemat de o lege a firii, să înscriu obligatoriu în registrul stării civile (peste drum de bibliotecă e primăria), toate viețile şi călătoriile cu care m-am îmbogățit. Şi cum să nu mă întorc cu drag la bibliotecă, atunci când știu că încă din prag o zână bună, poeta Denisa Popescu Martin, își intră în rol oficiind cu vorbe calde, bine alese şi cu bagheta ei magică, o stare de vrajă care umple sala. Chiar dacă privind mai atent par a fi rămas şi scaune goale, dar nu sunt goale ele sunt "păstrate", evident.
Dacă spiritele rele rătăcite ale zeilor locali absenți, multe(!), auzind că n-aș fi diletant sadea, s-ar încumeta să nu-mi nege existența și, şi-ar găsi timp să vină să asculte versul meu palpitant sau să-mi onoreze cu prezența proza gușterească și ca urmare să-mi înmâneze un card instant de intrare în Olimp... (Una e să te invite, alta e să dai bacșiș la portari şi să sari peste gard!).
Demență ar fi, să nu fie scaune goale!... Cine ar plăti pentru impolitețe daune că ia-i ținut în picioare!?....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu