1.9. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI. NICOLAE BREBAN

 1.9. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI.

NICOLAE BREBAN

Notă/ Reiau aici un proiect care cuprinde în partea de proză gânduri notate în Jurnalul meu de pe blog, iar partea de poezie este extrasă din volumul în curs de apariție la Editura Hoffman, Fotografii mișcate. Reverențe lirice.

Întors de la Conferințele Tribunei, unde cu ocazia împlinirii unei vârste, oamenii minunați adunați de Mircea Arman în jurul său, l-au sărbătorit pe marele prozator Nicolae Breban, m-am bucurat să aduc în rucsacul meu cu cărți, Frica lui Nicole Breban cu autograf, romanul lansat în cadrul manifestărilor clujene. Găsisem într-o prezentare sumară pe net, remarca unui confrate de care nu am ținut cont, cum că Frica ar trebui citită cu creionul în mână, să-ți iei notițe eventual, sau să subliniezi lungimi, teoretizări şi analize ne-necesare, pentru a pune într-o lumină cât  mai clară şi fără dubii, verdictul aspra unui deceniu obsedant, acela al destructurării proprietății şi tradițiilor satului românesc şi impunerea colectivizării agriculturii.

În calitate de nespecialist, mărturisesc, nu am avut nevoie de creion şi nici nu am rămas uimit de faptul că în cele aproape 700 de pagini, într-o tematică intrinsecă, nu apare picior de țăran. O abordare pe care doar un Nicolae Breban şi-ar fi putut-o permite cu orgoliul lui uriaș.