În
sfârşit, am primit fotografiile de la Aurel Sibiceanu cu evenimentul japonez de
la Muzeul Literaturii, fotogrfii promise, trei postări mai jos pe blog.
Mulţumesc frumos Aurele! Mai bine mai
târziu! Sub semnul sintagmei, tocmai constat că lipseşte din dosarul
transmis fotografia cu Maria Nicorescu.
Credea că mă păcăleşte. Nu era nimic
compromiţător să păstreze poza, cartuş pe ţeavă şi, la o adică, „pac la Războiul!”.
Mai repede cred că din invidie, a vrut s-o păstreze doar pentru el.
Maria
e ploieşteancă, de vârsta mea. Nu s-ar crede nu-i aşa? Eu voi împlinii 65, nu
se cade să spun şi vârsta ei!... Ne şade bine în poză, e de acord şi Nichita. Şi-a pus apostila în colţul din dreapta sus. Doar că destinul prevăzător, a
prins în cadrul obiectivului cifra 12, avertizându-ne cu al doisprezecelea ceas. În treaba asta nu merge mai bine mai târziu,
era mai
bine, mai nainte să ne fi întâlnit.
Ca
să vedeţi că nu mă roade invidia am să v-o arăt pe Maria şi lângă Sibi. Hei ce
spuneţi? La Sibi se vedea că e sub papucul prietenei. A trebuit să-i scurtez din
picioare, să nu i se vadă pantofii. Eu i-am pozat.
L-am îndemnat să se-apropie de Maria, dar el nu şi nu,
n-a cedat. Ce mai observ, abia acum când mă uit cu atenţie, e că destinul şi-a
retras conceptul cifrei 12 din poza lui. Aurel e mai tânăr, el are dreptul!
Ce
darnic e marele blond, i-a aprobat şi lui!... Ar trebui să se hotărască şi
lunatecul ăla pe cine are mai mult la inimă. E drept că apostila e în stânga în
poza cu Sibi şi parcă de fapt se uită la Maria... Depinde de unde priveşti.
A
ajuns şi prietenul nostru de pe facebook, Nicolae Sirius, direct din aeroport,
strălucitor ca steaua căreia îi poartă numele. Faţa lui surâzătoare a
împrumutat mult din trăsăturile japonezilor. Mă întreb, căldura luminoasă ce i
se citeşte pe faţă vine din interiorul numelui său? Mai repede cred că vine de
la soarele care răsare undeva în spatele unei insule, de după un nor de ceaţă unde
locuieşte el printre japonezi. Pură şi clară, n-avem de unde-o ştii. Până la noi ajunge
murdară.
M-am
bucurat de prezenţa lui Rodian Drăgoi pe care îl ştiam doar din poeziile sale
de aleasă sensibilitate şi profunzime. L-am putut felicita pe proaspătul ales
preşedinte la Filiala de Proză a Uniunii, un fel de Barosso cu multă barbă, Aurel
Maria Baros.
Am schimbat câteva vorbe cu Victoria Milescu, cea care a ţinut
să-mi strecoare că a citit două din cărţile mele şi că-i place poezia din ele. Am
rugat-o să nu mai spună asta nimănui, ca să nu-şi capete duşmani.
Seara
a fost scăpărătoare. Doi scriitori, Nicolae Sirius şi Ştefan Dorgoşan, două cărţi,
două ţări, două culturi, căci Dor-go-şan a venit cu Impala lui.
V-am lăsat şi câteva poze să mai priviţi o dată exponatele din Rotonda de la Muzeu.
.jpg)
