Dupǎ ce am clǎtinat în gurǎ oleacǎ de
pǎlincǎ din patrimoniu fructifer al Oradiei, cu un strop de cer și o fulgurare
de vise din partea(din cartea) poetului Vidican, de parcǎ atunci Dimineaţa din
pumni mǎ trezise, mi-am adus aminte cǎ la Paralele 45 NIC MAN președintele
Uniunii lanseazǎ o nouǎ Istorie a literaturii române pe înţelesul celor care
citesc.
N-aveam nici o emoţie! Eu mǎ aflam pe înţelesul celor care scriu, dar mi-aș
fi dorit sǎ mǎ regǎsesc acolo. Fie și un pic mai târziu! Nu știu tu cititorule
cum stai în Olimp? Dar dupǎ cinci secole de luminǎ (literaturǎ), e o bagatelǎ
de timp... Musai sǎ vinǎ și al șaselea anotimp!
Și m-am mutat de la Brumar la Paralelǎ.
Lume luminatǎ! Începuse lansarea și eu
cu aparatul de fotografiat pe sus, încercam sǎ prind în cadru monștrii sacrii.
Undeva în dreapta, lumea se îmbulzea sǎ cumpere cartea patriarhului de la stand,
pentru autografe. Se vorbea despre aniversari în noiembrie: 75 – marele critic,
20 – marea Editurǎ Paralelǎ și nimic despre 66 – anii mei împliniţi într-o
viaţǎ rebelǎ.
Între Istoriile lui Manolescu, la
noutǎţi editoriale, am zǎrit ca o stea piticǎ și Nordurile mele. Adevǎratǎ
surprizǎ, nu știam cǎ Vlasie a adus cartea mea la târg în cea de-a doua reprizǎ
cǎci litera ei tipǎritǎ nu-și uscase bine cerneala sensibilǎ. Am scos din
buzunar singura sutǎ disponibilǎ și am cerut vânzǎtoarei, ca toatǎ lumea,
cartea maestrului. Aș fi putut face pe interesantul banal, tot nu mǎ cunoștea
nimeni, nici viu, nici postum. Aș fi putut sǎ mǎ calicesc, sǎ fiu eu alesul. La
zece lei, luam trei Norduri jumate! Am preferat dând din coate sǎ rǎmân în
contextul Istoriei pe înţelesul celor care citesc.
Mi-am bǎgat în buzunar restul, 65 de
lei și m-am așezat la celǎlalt rând pentru autografe.
Se terminaserǎ spiciurile și cuminţi,
ne aliniasem în formaţie completǎ ca la vot la Paris. Eu nimerisem votant
credincios pe dreapta lângǎ Horia Gârbea care dupǎ un timp se foia sǎ plece. Taman
trecea cǎlare Fǎt Frumos Cǎrtǎrescu, mai era și o vrǎjitoare... A plecat pe jos.
Într-un târziu prin urmare, când sǎ scot cartea din
plasǎ sǎ i-o dau dumnealui Manolescului, s-o înnobileze cu semnǎtura, ia-o de
unde nu-i! Mi-a picat pe casǎ toatǎ literatura! Cinci secole, nu puţin!...
Sǎ fie de la pǎlincǎ? Mai bine beam
vin!...
Cum îmi era de grabǎ, se vede treaba cǎ
o plǎtisem, dar nu o luasem de pe tarabǎ...
Aranjez cu Cǎlin, la ediţia urmǎtoare când voi fi inclus la cuprins, s-o recuperez! Pǎstrez dinadins bonul.
