Ică
De Sfântul Vasile, cu oboseala în noi după noaptea
revelionului petrecută în apartamentul meu din Papuceşti (reuşită petrecere
cu poezie, chitară, dans şi aperitive muiate din belşug în alcooluri), coborâm
pe Trivale. Aerul reconfortant, sub arcadele baroce ale pădurii de brazi
încărcate cu zăpadă, ne limpezea privirile uşor buimace, iar paşii ne purtau
tot mai vioi, cu cât ne apropiam de gura Trivălii.
Am ajuns în Nord, cartierul de lângă faimoasa
puşcărie, după ce am încins o straşnică bătaie cu zăpadă, tocmai către seară.
Numai buni să luăm distracţia de la capăt. Mama lui Ică ne-a întâmpinat în uşa
apartamentului de la parter, cu un zâmbet cald, părintesc. A schimbat câteva
vorbe cu fetele, MarianaS, Anca şi GessB; le cunoscuse cu alte ocazii, după
care, discret, împreună cu domnul Iordache tatăl, au plecat în vizită la nişte
rude. Doi bătrânei cumsecade, ce oferiseră întotdeauna totul fiului lor.
Scurt timp, fetele apărură
din bucătăria sărbătoritului cu platouri încărcate de bunătăţi. Noi, băieţii,
degustasem deja oarece licori din ofertă.
Eram obişnuiţii: adică
Nae, Anca, Gicu, Gess, MarianaS, (Claudia nu-şi aminteşte c-ar fi fost şi ea, înclin să-i dau dreptate), Lucian Băjenaru şi,
prospăturile, TitiT cu viitoarea soţie, ţinută continuu de mână de parcă s-ar
fi temut să n-o scape. N-a scăpat-o tânărul, fiind uns în scurt timp şef de
şantier de către tatăl Luminiţei, mare mahăr în construcţii. Avea s-o ducă la
altar, inginereşte, curând. In plus, şi-a amintit Iordache, era cu noi şi Doru
Herţoiu care, la sfârşit, civilizat, a spălat vasele.
Ică ne-a surprins prezentându-ne protocolar din
casă, o verişoară uşor stingherită de glumiţele noastre. N-o s-o punem la
socoteală. Nae lansă trăsnita idee că doamna Iordache ar pregăti-o să-i fie
noră, că altfel sigur i-ar rămâne feciorul neînsurat. Biata fată nu s-a simţit
deloc în largul ei şi curând a plecat, fără să ne distragă atenţia.
Tentativei lui Ică, sărbătoritul Vasile, de a
provoca o discuţie cât de cât culturală i s-a opus Gicu, cel mai necopt dintre
noi. Meşterind un magnetofon, aruncă în ambientul cu lumânări aprinse o muzică
de ritual de împerechere, fapt ce ne ridică în picioare, care de pe unde ne aflam, de parcă dansul era
singura vrajă unanim admisă. In afara lui TitiT şi a viitoarei consoarte,
ceilalţi ne susţineam unii pe alţii, fără alegeri prestabilite. Ne simţeam bine
împreună.
Sentimentele răscolite de fiorul iubirii printre
noi ni s-ar fi părut o eşuare în van pe un teren lunecos. (Nu-l punem la socoteală
pe Nae, el oricum nu şi-ar fi putut ţine-n frâu pornirile.) Şi Ică, mai matur,
îşi plimba uneori pofticios privirile. Fetele fiind toate sensibile şi deosebit
de frumoase, explicabilă ne-ar fi fost rătăcirea, dar erau şi inteligente, ceea
ce mai tăia din elan. Convenisem fiecare în sinea lui că astfel de legături ar
putea ştirbi unitatea de grup, murdărind oarecum puritatea relaţiilor şi
încrederea. In singurătate, noaptea, uneori nu puteam reprima visele. Constat
până la urmă, unilateral, că eram poate singurul care-şi făcea astfel de
probleme.
Soneria de la intrare ne despleti oarecum şi, în
îmbulzeala creată, intră Sanda, eliberându-se în hol de paltonul cu guler îmblănit
şi eşarfa lungă. Se aruncă în braţele lui Ică, îl sărută prelung, schiţă în
dansul reluat câteva mişcări lascive, după care izbucni într-un hohot de plâns
isteric tremurând din tot corpul. (S-a dus dracului toată disertaţia mea cu lipsa
sentimentelor dintre noi, de mai-nainte!)
Reapărură din dormitor, ei doi, liniştiţi, după aproximativ treizeci de minute lungi. Dar seara
îşi pierduse din farmec. Nimeni nu a cerut explicaţii. S-au întors şi părinţii,
iar noi, obosiţi, resimţind noaptea revelionului ne-am retras devreme.
P.S.
LA MULTI ANI VASILE IORDACHE, PRIETEN AL MEU!
