Domnita Neaga vorbind despre Norduri

Arbust de gardenie ofilit

http://www.reuters.com/article/2015/06/30/us-tennis-wimbledon-halep-idUSKCN0PA2JR20150630

Meserie ingratã asta a - profetului! Mã las de ea, dacã nici ȋn halep nu mai poți avea ȋncredere!… Am profețit ȋn deșert, "Profeții Simonice". Altãdatã un halep (0,69m) era un halep! Contai pe el! Știai cã nu te pãcãlești. Nu pot eu ȋnțelege, fata asta realistã, se plimba ȋn trãsurã prin orice turneu. Cu Jana Cepelova la Wimbledon racheta ei avea doar un sfert de mãsurã.

 Tristã zi! S-a cutremurat planeta. I-a intrat Simonei frica ȋn oase. Altãdatã mȃngȃia mingea cu eleganțã și grație, dansa pe covor de mãtase. Ȋnflorea, cȃnd zȃmbea, ca un arbust de gardenie. Ieri, cu balista, lansa bolovanii ȋn vedenie. Nu știu ce i-a spus antrenorul. Dispãruse artista, te treceau fiori reci. Ȋși depusese toți banii ȋntr-un cont, un depozit ȋn bãnci la greci. Aflase un pont cã Olimpul impune impozit ȋn drahme. Ȋi ghiciserã trei țigãnci cã la Londra ia coronițã și-ar fi timpul sã se facã zeițã, cã dupã aia-i nasol.

Banii sunt ochiul dracului, ard ca focul, puțin. Cȃnd asculți ȋn gura lui Tsipras și-ai rãmas ȋn fundul sacului gol, degeaba crezi ȋn destin!

Joci tenis de plãcere, nu te gȃndești la avere și puncte ȋn clasament cã te pãrãsește norocul și rãmȃi corijent!

Schelete de uriași

Nimeni nu spune pietrei ȋncotro curg apele și nici piatra nu stã sã se ȋntrebe, mutã. Se așeazã ȋn sinea ei, rãbdãtoare, despletind undele și suficient de rotunjitã ȋn secundele urmãtoare se rostogolește la vale, crezȃnd cã e plutã.

Nimeni nu spune bobului de grȃu cum se așeazã ȋn volutã lumina ȋn spicul ȋnalt pȃn’ la brȃu și cȃnd bobul e suficient de copt, ȋntins ȋntre douã pietre, nu se ȋntreabã dinadins de ce fãina e albã ca zãpada cȃnd se cerne...

Atȃt de scurtã și neȋnsemnatã viața omului ȋn cavalcada de tainã a lumii eterne, ȋncȃt, nici uriașii nu-și mai ȋncap ȋn hainã și nu ne mai lumineazã legendele…

Profeții Simonice

 

Adrian Suciu, fãrã ȋndoialã un Profet popular ȋn țara poeziei lui, are libertatea de exprimare pe care ți-o dã ascendentul de lider al sindicatului blondelor. El poate orna cu vorbele-i colorate rochia alba a tinerei mirese ȋn culori pastelate. Cȃnd rochia se lasã deszbrãcatã tot poezie iese. Nu degeaba blondele roiesc ȋn jurul lui și se viseazã mirese.

Nici o legãturã cu ce vreau sã scriu mai jos. L-am amintit pe Suciu ca sã nu credeți cã eu aș vrea sã fiu ȋn continuare un profet mincinos. Cãci ȋmi spun mie astrele cã la Wimbledon pe cȃmpiile albastre Simona Halep nu va fi o stea cãzãtoare. Nu mai pun nici un dacã. Wimbledonul poate sã ȋnceapã!

Albaștrii la Rușii de Vede

 Fotografii: Cristina Florescu

Roşiorenii sunt oameni de câmpie, deschiși.

Când s-au așezat din bejenie, urmașii Împăratului Roșu sosiţi de la sud de Dunăre din Împărăția valahilor, întâi s-au uitat la soare cum încălzește, au pipăit între degete solul din nisipuri fine, s-au încredințat că apa vânătă a râului Vedea nu seacă (Cervenul lor de baștină așezat pe o stâncă fusese cucerit în 1338 prin incendiere de către turci, dar mai ales pentru că nu au avut suficientă apă să stingă focul). Constatând că locul era bun au întemeiat Rușii de Vede pe temelia unui vechi castru roman.

Astăzi Roșiorii de Vede, dacă-l privești fix din locul acela, este un fel de centru al unui univers mai mic. Altfel cum să apreciezi că te afli la 100 de km de București, 100 km de Târgoviște, 100 de km de Pitești și 100 de km de Craiova! La rândul lor centre care au însemnat sau înseamnă ceva în istoria și în cultura noastră spirituală.

Venind dinspre București și Pitești concomitent în miez de zi, ne-am reunit o parte din “Albaștrii”, invitați de oameni aleși la micuțul Centru Cultural al orașului, unde funcționează o Societate Culturală intitulată vizionar Mileniul 3.(Va fi religios, sau nu va fi nimic?... se întreba malițios Andre Malraux care nu avusese prilejul să calce prin Roșiorii de Vede. N-ar mai fi fost dubitativ!)

În primitoarea sală ce găzduia o expoziție a sculptorului în piatră de râu, mai veche cunoștință a noastră, artistul Costel Păun, am citit poezie și proză împreună cu scriitorii roşioreni. S-au schimbat impresii, s-au depănat amintiri. Ploaia și chitara unui tânăr talentat au prelungit evenimentul terminat așa cum stă bine unei astfel de întâmplări cu o agapă. Păcat că a venit prea repede întunericul și mai erau de parcurs înapoi 100 de km!

Rămânem în suflet cu lumina plăcută a acestei zile!

Mulțumim de întâmplare domnule doctor Dinu, domnule Constantin T. Ciubotaru și prietenelor noastre poetele Florina Isache și Flori Neaga. Și n-ar trebui s-o uităm pe Monica de la Radio-Roşiori, maestrul de ceremonii.