Guştere în balansoar

Prietenul poeţilor, el însuşi un bun poet, criticul Daniel Marian, nu doar că citeşte cărţile noastre, o muncă uneori grea, nenormată de nimeni şi în consecinţă neremunerată, în folosul comunităţii, dar şi scrie cu sentimentul dreptăţii ce nu se dezminte, mandatul de aducere aminte, tableta de cronicar, în alese cuvinte, cu har, legănându-se pe generosul lui balansoar. Mulţumesc Daniel că ai intrat şi pe teritoriul Guşterelui, căci romanul ăla are poezia lui…

Indian Wells. Oglindă oglinjoară

 Spuneam în postarea de ieri despre Simona Halep că are coşmaruri, mai ales în meciuri cu jucătoare presupus mai slabe decât ea, dar care îşi pot depăşi condiţia, aruncându-se în luptă cu capul înainte, în apele unei oglinzi ca o întrebare fără răspuns la care tinereţea şi îndrăzneala îţi dă dreptul să încerci uneori. 
“ Oglinjoară discretă, cine-i cea mai tare rachetă ? “ şi oglinda de cele mai multe ori mincinoasă, îţi răspunde: “ Tu Mărioară Marketă! “.
Şi iacătă că “Marioara” Vondrousova a reuşit să facă surpriza şi să elimine meritat campioana noastră, care nu a arătat de data asta pe teren nici o clipă plăcerea jocului, etalată cu alte prilejuri, de parcă fusese obligată de cineva să împingă pe calea ferată o locomotivă stricată.
Să nu fim mai răi decât suntem de obicei!... Până la urmă e om şi ea cu păcate şi slăbiciuni de femei. S-o lăsăm să-şi vindece rănile singură cu echipa ei. Poate că realizează că un antrenor stabil, deh nu mai poate fi Cahill să-i dea mutarea în plic, dar orişicum va fi mai mult decât nimic, zic!...

Indian Wells. Halepcronică

Tiriac spunea odată, la începuturile ascensiunii Simonei Halep, că valoarea îţi este conferită şi tu eşti conştient că o ai, atunci când într-o zi mai proastă câştigi meciurile cu adversari egali ţie, sau mai puternici, dintr-o anumită inerţie.  Cum ar veni,  umbra rachetei tale ar funcţiona singură, dincolo de racordul ei, s-ar deschide ca gura unui monstru, gaură neagră stând să înghită  ghemul acela portocaliu şi scuipându-l apoi nevăzut în terenul adversarei, oricum s-ar numi ea, care biata, paralizată, n-ar mai avea timp să înţeleagă unde şi cum s-a încheiat calculul logicii balistice a mingii.

În primele partide la Indian Wells a funcţionat aserţiunea bătrânului lup de mare învolburată din sportul alb. Simona chiar dacă nu s-a arătat în cea mai bună formă sportivă, a depăşit adversare mai slab clasate WTA, dar cu atât mai greu de înfrânt, pentru că acestea sunt mobilizate şi pregătite să spargă luciul oglinzii pentru a face meciul carierei. (Oglinjoară secretă cine-i cea mai tare rachetă?... Tu Mărioară!...)

Ar mai fi un hop de trecut pe platourile joase, meciul de azi cu Vondrousova, după care ar trebui să urce pe platourile înalte, acolo unde ea se simte bine şi poate să-şi arate adevărata dimensiune. Ăia 10 centimetrii ai lui Ţiriac i-a compensat demult Dumnezeu…

Indian Wells meciul de prezentare

Simona Halep- Barbora Strycova 6-2/ 6-4/

N-a fost chiar  un galop de sănătate, cum s-ar spune, meciul de „prezentare” al Simonei Halep la Indian Wells, dar spre deosebire de altele, Simona a fost mai grijulie cu inimile noastre, încercate de atâtea ordonanţe de urgenţă ale guvernului şi decizii obligatorii ale Curţii. De data asta a ţinut aproape întreaga partidă sub control constituţional, emoţia intervenind doar în setul al doilea când vântul începuse să bată mai tare la 4-4 şi părea că poate să strângă ceva nori odată cu coborârea înserării.

Barbora Strycova nu a fost de loc o adversară comodă. Mereu cu faţa la joc a întrebuinţat-o destul de consistent pe româncă. Ba i-a pus şi câteva scurte, întrebări capcană, cărora Simona pe moment nu le-a descifrat şpilul. Parcă s-ar fi aflat la Comisia LIBE candidând pentru funcţia de procuror general. A ieşit din clinciuri ca Petruţa Covesi. Una peste alta, o primă victorie care ne-a arătat că românca e pregătită să călărească şi anul acesta pe cai mari. Apropos de cai mari, să consemnăm că una dintre cele patru favorite care la linia de sosire, după Indian Wells, pot aspira la coroana împărătească, Sloane Stephens a ieşit din cărţi şi neagră de supărare s-a retras la padocuri. Să nu ne bucurăm, că e o boală care se ia şi ştiţi cum e la noi cu vaccinul!

La declaraţii răspunzând întrebărilor reporterului, cum crede că va fi anul acesta după ce anul trecut şi-a împlinit toate pohtele ce-a pohtit? Simona a precizat că are un tonus mult mai bun, s-a eliberat de tensiuni şi fiecare victorie anul acesta va fi un bonus! Cum simt eu? Cred că anul acesta noi românii vom avea doi procurori generali hotărâţi să facă dreptate.

Un tablou cadou

Pe lângă zidurile universităţii, timid, ieri, după actori, au ieşit în stradă dintre paginile cărţilor, la soare, înşirate ca nişte tufe de urzici, semnele primăverii de la Bucureşti, profesori şi studenţi, manifestând paşnic pentru a sprijini justiţia asediată în ultimii doi ani de urgia unei nesfârşite ierni.

De ce am ales tufa de urzică, metaforic, în locul ghioceilor spre pildă, pentru că puterea politică pesedistă tristă, a strâns la guvern într-un car alegoric, prostia, corupţia, hoţia, neprofesionalismul şi un eşantion de penali şi nu-i mai e frică decât de intelectuali.

Probabil vor mai fi geruri. Uraganul Tulburel va mai scrie ievaluări slinoase, dar primăvara nu are cum să nu înmugurească în oase şi să ne scoată din case la vot, pe 26 mai.

Azi 8 Martie pentru toate femeile(Ionela, Cristina, Rami, Mariana, Doina, Daiana, Simina, Ligia, Alexandra, Claudia, Laura, Irina, Carmen, Codruta, Daniela, Adriana, Cecilia, Coca, Geta, Nicoleta şi celelalte) iubite, demne, curajoase, talentate, frumoase, ofer cadou, semne colorate într-un tablou pictat de nepotul meu Toma.

La multi ani!