Din stejar, stejar răsare, dintr-un prost un
prost mai mare! extensia se poate face şi la hoţie, dar mai bine hoţul la
puşcărie! Nu ştiu de ce expresia atât de vie şi actuală pornită dintr-o minte
strălucită, anonimă, mă duce cu gândul la teritoriul bizar al trovanţilor, de
la Costeşti de Vâlcea. „Pietre vii” modelându-se sub forme sferice s-au alte
volume curbate, inexplicabile, care parcă se înmulţesc şi cresc mai ales după
ploaie, proliferând în stratul nisipos din jur, pui de trovanţi mai mici.
Pare că ne-am transformat într-un popor de
trovanţi, pietrificaţi în cuminţenie, netulburaţi de nici o aspiraţie de
înălţime în Valea noastră dăruită cu miracole şi transformată de câţiva
şmecheri parveniţi, într-un muzeu pe persoană fizică, unde ei ar vrea să taie la
nesfârşit bilete la intrare, tuturor pensionarilor europeni dornici să-şi completeze
agenda cu încă un obiectiv turistic din lunga istorie a enigmelor.
Doar că într-o periodicitate cu un interval
prea mic după gustul lor, impus de legile democraţiei, se întâmplă alegeri.
Chiar şi trovanţilor le-a ajuns în urechi că într-o singură viaţă pe care o ai
de trăit, fie ea milenară, nu e bine să rămâi bolovan şi să alegi la nesfârşit dintre
şmecheri şi proşti, pe cei mai mincinoşi hoţi.
Vino la vot duminică şi votează-i pe cei care
au lăsat în urmă stejari, sau mizează pe tineri! Dă-le o şansă!
