Surpriza Acoladei. Încă una din Nopțile romanului Ferma gușterelui. Mulțumiri Radu Ulmeanu!
duminică, 8 iunie 2025
POVESTE
De obicei de Rusalii,
la începutul verii,
ne lăsam pradă
plăcerii
cu toți,
bunici, părinți
și nepoți,
arși de vii
la malul mării;
se știe
pe plajă la Eforie.
Postez ca dovadă
poze de sezon.
(Aici 2014),
Le-am aflat în Nikon
sub un strat
de zăpadă.
Anul ăsta
n-am sare pe piele,
mărturie
că am înfruntat
în lumină de miere
valurile.
E drept am mai stins
cîte-o bere!...
Ochii însă
n-au mai cuprins
suficient malurile,
căutând dinadins
pe mână moartă,
nuduri de iele
sau belele...
Nu vă pot spune
ce culoare se poartă
la șnur
și ce sutien
la umbrele...
Astea sunt
pierderile mele
planificate.
N-am putut frunzări
plaja fierbinte.
Nikon-ul a stat cuminte
sub pază.
N-am stârnit ascunzișuri
de frază,
n-am cojit
coaja fructului
frenetic și rebel...
M-am desprins
de bună voie
din vraja
triunghiului isoscel.
Am avut treabă!
Un motiv suficient de bun
să prind în obiectiv
TOCELE
nepoților mei
ce zburau
ca niște rachete
evident către alte planete.
Să fie zbor!
vineri, 6 iunie 2025
EXTRATERESTRUL MITICĂ
Pământul e brăzdat de canale misterioase ascunse în miezul lui de negura timpului. Poți avea surpriza, intrând într-o peșteră undeva în Giorgia, să te trezești, urmărind luminița de la capătul tunelului, în Egipt sub o piramidă. Sau în canalele subterane dedesubtul Mexicului.
Structurile artificiale, lasă deschisă poarta de intrare către civilizațiile de demult, sau către civilizațiile interplanetare, poposite o vreme în tranziție cosmică în interiorul planetei albastre. Extratereștrii soseau numai noaptea în farfuriile lor zburătoare şi intrau în pământ, să nu-i vadă băștinașii care puteau crede că-i aproape sfârșitul lumii şi se instaurează Apocalipsa.
Şi dacă din întâmplare vreun cercetător curios descoperea în catacombe vreo fosilă ciudată, obiecte stranii, sau vreun mecanism de neînțeles, se declara zonă interzisă şi armata federală sau armata roșie, după caz, lua în stăpânire locul minat
Totuși lumea tunelurilor, pasajelor şi grotelor subterane, a dezvoltat o ramură specială a științei numită spelestologia. O grupare din cele mai active în domeniu își are sediul la Leningrad, “Mișcarea spelestologică din Leningrad”, abreviat în limba rusă LSP. Azi rușii abreviază războaie hibride ilogice prin canale vide ascunse.
M-am luminat dintr-o dată şi nu mi-a fost greu să fac legăturile, citind materialul documentar de pe net şi gândindu-mă la Liga Profesionistă de Fotbal. LPF-ul nostru vis a vis LSP. După modelul ăsta a creat Mitică Dragomir, spelefotbalogia lui. Ce canale subterane construise el cu aprobarea lui Sandu Mircea prin anii 1990 - 2014 de la Bistrița la Cluj şi mai departe la București! Cum se făceau schimburile în catacombe şi circulau valizele cu bani, de la unii la alții, civilizat, fără să le vadă lumea. Iar tricourile de campioni, ajungeau în ultima clipă cu elicopterul, la vedere, pe stadion, odată cu trofeul pe care se încrusta acolo în fața tribunelor numele campioanei, ca să vadă prostimea că nu se fac mișmașuri.
Şi a venit Becalii cu valiza lui. El a trimis-o cu Maybachul, nu prin fundul grădinii, sfidând canalele oculte ca un Cavaler al luminii.
Ce vremuri, ce oameni domnule și ce
tablete scriam eu prin 2013 la mine pe blog!
06.06 2013
miercuri, 4 iunie 2025
Suav anapoda
.webp)
într-o complicată
eroare, listând
încă de la început
o erată, pentru
o lucrare
neredactată...
Concret,
înălțasem un zmeu
de carton
să pot recepționa
sau emite mesajul
sincron,
cu Dumnezeu...
Dar n-am știut
să strunesc
curenții de aer,
să fac corecțiile,
pentru că vântul
mă încăierase
din toate direcțiile.
Acul busolei,
cel cu dreapta cale,
parcă turbase
sub cadran,
rotindu-se bezmetic
precum elicea
unui aeroplan...
(una
lume
din cartier
ar zice,
că elice,
doar
la elicopter!...).
Mișcarea elicei
îmi răsucise brațul
– una cu sfoara zmeului –
în lațul
nodului gordian
spânzurat
deasupra capului.
Eram într-un
comic de situație
ca Mălăele actorul
la Dineul cu proști
când pălăria împinsă
cu piciorul
i-a aterizat pe cap
La fel și zmeul meu
– parașută mută –
în loc să-şi fixeze deschis
fața la soarele,
să recepteze
mesajele cifrate
din Paradis,
a confundat raiul
şi s-a trântit de pământ
cu fața la spatele,
amintindu-și
că iadul
i-a promis
nestematele...
Nu te supăra frate,
da şi răsadul
de roșii, se tăvălește
întâi în bălegar şi noroi
şi abia mai apoi
slujește
lumina în altar!...
Imagini Festivalul de zmeie Timișoara Kites
Abonați-vă la:
Postări (Atom)