UMBRE şi CERCURI

 

                     Azi miercuri 1 noiembrie este ziua doamnei Eva Monica Szekely, o universitară de limbă română din Târgu Mureş care mi-a năşit şi prefaţat într-un studiu extrem de profesionist Guşterele, la cea de-a treia ediţie, schimbându-i numele în Tobârlanii - Guşterele reloaded/ reinventat(e)/. Mulţumesc frumos!

        Ieri a fost ziua Denisei Popescu Martin. Cea care a lansat la Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu din Piteşti, Guşterele la prima lui ediţie.

        Mâine e ziua lui Ion Toma Ionescu, am şi eu ceva legături cu Guşterele, ca autor. Cum s-ar spune stau în urma celor două frumoase doamne pe care le stimez, în umbra lor, încercând să-mi explic ciudătelul poem care mi-a ieşit în loc de un simplu şi firesc LA MULŢI ANI!

Umbre şi cercuri

Să stai în gândul

unor oameni frumoşi

şi tu la rândul tău

să le ţii umbră

în miezul de zi,

numai aşa

ai putea limpezi

nefirescul unei

imposibile erezii

Ionescule,

faci pe deşteptul!

Cum rezolvi

noaptea,

cealaltă parte din zi,

care-şi cere dreptul

de a lăsa

umbră în urma ta,

tinereţe fără bătrâneţe

Pui într-o carte

ramura de măslin,

umbreşti

din interior

focul divin

al destinului tău

de poet

şi încet, tot mai încet,

mergi mai departe

Cine încearcă

cu piatra

cearcănul apei

şi vrea să intre în cetate,

sparge oglinda

de grinda piramidei

în mii de cercuri pătrate

cu umbra în

interiorul clepsidrei

Să fie cercurile multiplicate cu prieteni, sănătate, bucurii, iubire şi fără umbre întru mulţi ani,

în interiorul clepsidrei!

Ziua Denisei

 

                  Mâine 31 octombrie e ziua Denisei Popescu Martin. Cum am mai spus-o şi anul trecut, „Îngerul antiglonţ” din cetatea bibliotecii piteştene care a ocrotit, ocroteşte şi va ocroti întru mulţi ani poezia şi pe poeţi, cu armele dăruite ei de Dumnezeu: frumuseţea, sensibilitatea, talentul, elocinţa şi bunul gust.

              Îţi dau bineţe de azi şi îţi doresc Denisa, cum îmi voi dori şi mie peste două zile din inimă, „tinereţe fără bătrâneţe!” Vestea bună e că se poate în poezie dacă eşti îndrăgostit! 

              Vestea rea, numai a mea, este că dacă dau un ocol şi mă uit la poză atent, după trei sferturi de secol cărate-n bagaj, tinerţea mea evident pare să fi primit la machiaj un strat gros de proză...

              Notă: În context Denisa, rogu-te, poate găseşti o dată liberă în luna noiembrie să lansăm

Fiul măslinului.

        

Un capitol din Casa roşie

 

De ziua Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, vă propun spre lectură un capitol din Casa roşie unde personjul principal Dumitru Epure o întâlneşte pe Maşa.

Cum am ajuns prozator

 

            La început a fost tinereţea, cu idealuri, cu iubiri, cu poezie şi vise. Fiecare ştim cum ne-a fost tinereţea. A mea, fluşturatică şi naivă, dacă mă uit acum la ea ca la o poză. N-a fost o divă desăvârşită căci eu având o fire timidă, n-am avut parte mereu de iubire împărtăşită şi, m-am orientat către poezie şi libertate de gândire. Fără să realizez că vremea fluidă ca viaţa, se scurge pe lângă mine plină de proză şi securitate. Din aproape în aproape ne-am  strâns într-un grup de prieteni mai mulţi tineri talentaţi, murdăriţi de vers alb, pesimist, trist, de un albastru prea cenuşiu în ochii celorlalţi. Voiam să scoatem o revistă literară „Albastru” şi adunam materiale pentru primele cinci numere.

            Dacă privesc peste umere nu eram noi vinovaţi, apropo de idealuri comuniste, că tinereţea noastră n-a ajuns pe lume mai târziu! Măcar o parte din acei ani puteau fi prezervaţi!...

            Ca şi cum am fi fost un complot, securitatea ne-a organizat flagrantul. Ce bine că beat, comandantul a avut piedica asigurată şi pistolul n-a percutat! Altfel cine ştie, deveneam albaştri de tot.

            Cartea aceasta, Dosarul Albaştrii, prima mea carte de proză n-a avut un parcurs de câmpie lin, ci unul abrupt. Ea s-a scris pagină cu pagină, e vie şi acum, şi n-are legătură cu viaţa cu orizontul înterupt zi de zi. Ea are legătură cu dosarul, de la el a pornit. Nu degeaba se spune că în viaţă ţi-e scris! Nouă ne-a fost scris în dosar. Am devenit personajele scenariului fără să ne putem abate de la viziunea regizorală.

            Noi n-am fost niciodată eroi şi nu vom fi nici de-acum înainte. Special nu am dat consistenţă numelor proprii ce se perindă prin pagini. Lucrurile sunt amestecate în carte ca-ntr-un malaxor, cu securişti, cu informatori şi cu noi de-a valma. Când am citit la CNSAS prima dată dosarul m-am trezit buimac şi uimit. De parcă ieşisem din Căminul cultural de la Merişani de pe timpuri, cu aparatul de proiecţie învârtind rolele direct de pe culoarul dintre rânduri şi spectatorii, securişti şi informatori, mă întrebau din ochi scuipând seminţe:

“Bătrâne asta e viaţa ta? Eşti mulţumit?”

            Aşa scriam în 25 octombrie 2011 invitând pe net spectatorii să participe la lansarea primei mele cărţi de proză. Vei fi şi tu acolo cititorule dacă răsfoieşti albumul de amintiri poză cu poză...

Piteşti, 25 octombrie, Biblioteca judeţeana, Ora 17,30

FIUL RISIPITOR AL MĂSLINULUI S-A ÎNTORS ACASĂ