Poem de Florii

In Duminica Floriilor

            – Dacǎ iubești pe cineva, tu mi-ai zis-o, îl iubești necondiţionat nu-l presezi!... Rostea vizibil iritatǎ la telefon, cu ochii în soarele ascuns dupǎ nori, tânǎra opritǎ pe trotuar sǎ poatǎ sǎ-și transmitǎ mesajul, neîncâlcit, fǎrǎ sǎ trebuiascǎ sǎ fie atentǎ la trecǎtorii grǎbiţi sǎ intre în piaţǎ. Se oprise cu spatele la un panou publicitar, ce nu spunea mai nimic sǎ-ţi capteze privirile. Sub panou se petrecea ceva mult mai interesant, era un tablou viu. 
              Femeia aceea, o fântânǎ artezianǎ, arunca debordant cuvinte ca niște mǎrgele de apǎ ce se prelingeau transparent verzui pe trupul ei bronzat, rǎcorind-o. Ochiul meu îl dezbrǎcase deja formele perfecte, hainele i se topiserǎ în clocotul din interior și sânii i se ţuguiaserǎ înţepând aerul ce parcǎ tremura la atingeri, revǎrsând în jos pe coapse un comandou de petunii.

            – Mǎi omule de ce te-ai oprit? Mǎ scoate din visare nevasta, îngrijoratǎ cǎ puhoiul de lume va devora ca lǎcustele, toatǎ marfa de pe tarabele din piaţǎ în dimineaţa Floriilor.

            – Mǎ gândeam și eu, cǎ tot a venit primǎvara, edilii ǎștia ar trebui sǎ schimbe panourile, sǎ-l dea jos pe Ponta și în locul lui, cum ar fi sǎ ne zâmbeascǎ de-acolo de sus, Simona Halep.

            – Omule chiar cǎ ești dus!

            Tuturor Florinelor, Cameliilor, Viorelelor, Crizantemelor, Garofiţelor, Narciselor, Margaretelor pe care le-am cunoscut sau nu și celor care poartǎ alte nume de flori, mai mult sau mai puţin exotice, care ne înfrumuseţeazǎ permanent viaţa le urez

            La mulţi ani!

Pasarea cetii. Halepeno de neoprit 2

            Am fost plecat din București și am rǎmas dator cu un comentariu asupra semifinalei dintre Halep și Williams de la Miami. Pǎstrez titlul de la ultima postare pe blog a meciului din optimi cu Sloane  Stephens considerând cǎ încǎ se potrivește.

            În noaptea semifinalei cu Serena Williams personal am avut ghinion. M-am trezit la ora trei și jumǎtate singur, cǎci vârsta mea biologicǎ nu mai are nevoie de ceas, având propria ei sonerie. Se racordase la ora de varǎ și era numai bine, având timp sǎ caut pânǎ la ora 4, cum era programul, în calculator TV Dolce live, sǎ șterg toate reclamele agasante ce te îndeamnǎ sa intri pe site-urile de pariuri, s-au sǎ urmǎrești  oferta cu substanţa care eliminǎ ridurile (!...).

            Mǎ gândesc – în legǎturǎ cu discriminarea –, ǎștia care avem abonamente DiGi, cât mai stǎm fǎrǎ sǎ ne organizǎm? Aud cǎ acum și Campionatul mondial de fotbal se va transmite în exclusivitate la un singur post TV. E musai sǎ ieșim în stradǎ mânǎ-n mânǎ cu abonaţii Dolce, cǎ și ei la rândul lor pe alte competiţii sunt discriminaţi! Mǎi oameni buni, firmele alea concurente ar trebui sǎ meargǎ la pace când  e în joc înteresul naţional, cǎ odatǎ o sǎ le lǎsǎm cu figurile dezumflate și triste. Sǎ se facǎ UNPR-iste, dacǎ nu vor scandal!

            Dar sǎ continui saga nocturnǎ. Am avut surpriza sǎ constat așezându-mǎ în fotoliu la calculator cǎ nu merge internetul. Mi-a cǎzut faţa nu mai știam nici sǎ numǎr nici alfebetul. Am repornit obiectul ǎla în doliu, am tras de fire la wireless… Nici o pornire! Știam cǎ fǎrǎ susţinerea mea Simona n-avea cum sǎ câștige. Dacǎ m-aș fi uitat în oglindǎ aș fi vǎzut o stanǎ de lemn. Am fost sigur cǎ nu e cel mai bun semn!

            Dupǎ vre-o orǎ și ceva de privit lung pe fereastrǎ, ziua mijea, am simţit cǎ parcǎ mǎ furnicase ceva și wireless-ul pâlpâia. Se fǎcuse aproape șase. Am deschis gsp.ro cu poza Simonei în prim plan. Scorul era 2-6 și 3-3 în setul doi. Pânǎ sǎ intru pe Dolce sǎ încerc toate sursele, sǎ dau la o parte pariurile și cursele, am auzit comentatorii, parcǎ își declamau antimemorii din spatele reclamelor. “Simona n-a știut cǎ a câștigat setul și a rǎmas pe teren așteptând serviciul de la Serena. Lumea s-a ridicat în picioare și arbitul Kader Nouni i-a confirmat de la scaun cǎ setul s-a încheiat.” Setul se terminase 6-4 pentru Halep! Revenise ca-ntr-un miracol dupǎ tirul Serenei din primul set. Concentratǎ, în transǎ, ea nu mai jucase pentru scor. E ca la teatru când un mare actor intrǎ încet-încet în pielea personajului și nici dupǎ spectacol nu mai poate sǎ iasǎ din ea.

            Setul decisiv, cu adevǎrat dramatic, cu mingi lungi ugigașe, parcǎ se desfǎșura într-o epopee. Nu mai era arena de la Miami, iar Serena și Simona deveniserǎ Brünhilda și Crimhilda, frumoasele prinţese rǎzboinice din Cântecul Nibelungilor. Dupǎ rǎsturnǎri de situatii, de data asta a câștigat forţa și experienţa, împotriva inteligenţei, fluienţei și armoniei în joc, iar prin declaraţiile lor au câștigat amândouǎ.

            “Meciul de ieri cu Serena Williams nu a fost un meci jucat cu gândul la scor, ci unul jucat în căutarea acelui moment în care reușesc să joc cel mai bun tenis al meu. Am plecat de pe teren mulțumită că am luptat pentru fiecare punct și conștientă de faptul că acest meci m-a îmbogățit încă o dată - ca toate celelalte jucate cu Serena până acum. O respect mult încă de când eram mică - și cu atât mai mult acum, când, după atâta timp, este încă numărul 1 în lume. Le mulțumesc tuturor celor care au venit să mă susțină, tuturor celor care au făcut nopți albe să mă urmărească de acasă și tuturor celor care m-au încurajat să ajung aici.” Simona Halep.

            Jocul ei a fost extraordinar. Joacǎ atât de bine și este atât de plǎcut sǎ o vezi evoluând. Este atât de tânǎrǎ și îmi place sa o vad jucând. Sunt unul dintre fanii ei. Îmi place atitudinea ei de pe teren. Îmi place cum se motiveazǎ, îmi place cum luptǎ, îmi place cum joacǎ. Cred cǎ este frumos sǎ o vezi și e diferitǎ, este cu adevarat un tip de joc energic. Serena Wiliams

            Am ales secventa care va urma pentru cǎ ea reprezintǎ esenţa întregului meci.

sursa WTA

Halepeno de neoprit

            Bunǎ dimineaţa oameni buni! Simona Halep ne-a mai fǎcut azi noapte un cadou și va juca în semifinalǎ la Miami, înfruntând-o pe Serena Wiliams așa cum ne-am dorit. În primul set cu Sloane Stephens a intrat în teren de la înǎlţimea meciului cu Silvia Peneta și a zburdat aproape fǎrǎ rateuri ca o cǎprioarǎ pe versant. Un 6-1 sec în faţa unei gazele care pǎrea, cu picioarele ei lungi, cǎ nu știe sǎ se sprijine de pietrele muntelui.

            Setul urmǎtoar a început tot așa. În câteva minute se fǎcuse 3-0, cu douǎ break-uri ce pǎreau decisive. Relaxatǎ, ajunsǎ deja pe platou, începusem sǎ ne gândim cǎ alergarea ei ușoarǎ va închide prea grabnic și fǎrǎ emoţii o ascensiune ce nu va avea istoric.

            Și odatǎ parcǎ s-au reașezat plǎcile tectonice, suprafaţa de joc s-a înclinat imperceptibil și unghiurile de lovire ale rachetei s-au închis cu câteva miimi de secundǎ. Pânǎ sǎ-și refacǎ reglajul fin, o serie de trasoare au poposit în banda fileului, altele au explodat cu câţiva centimetrii dincolo de tușe. Nu s-ar putea spune cǎ Simona cedase mentalului, iar de partea cealaltǎ Sloane cǎpǎtase idei. Simona își continua tirul neîntrerupt de rafale în orb, își pierduse ţinta și parcǎ insista cu nerǎbdare sǎ-și iroseascǎ muniţia pe mâna ei. De la 3-0 s-a ajuns la 4-3 pentru americancǎ. Patru ghemuri pierdute la rând de sportiva noastrǎ.

            Aducându-și aminte cǎ a doua zi urma asaltul decisiv cu Serena și energiile trebuiau pǎstrate, s-a dat un pas înapoi, a respirat adânc, și-a luat din tribunǎ porţia de încurajǎri, și a reînceput sǎ adune punctele pe tabela de scor . 5-5. Apoi breakul, și a închis fastuos cu zâmbetul ei luminos. 6-1, 7-5.

            Cǎ o ultimǎ remarcǎ, precizez. Și la Indian Wells, și la Miami s-a vândut bine tricourile Halepeno și tricolorul românesc. Bravo SIMONA!

http://wtatenn.is/AYCr6G

UnEscupres.ro Tragediile lumii

O ceață groasă s-a ridicat încă de dimineață din măruntaiele pământului. Umbrele celor 22000 de ofițeri polonezi asasinați în pădurea morții au ieșit nerăbdătoare din gropile comune să-și îmbrățișeze urmașii. Lacrimile poporului polonez răscolesc neliniștile istoriei. Katynul afișează din nou un zâmbet hidos al hazardului. Șaptezeci de ani triști, uitați, scurși în întunericul ostil al memoriei. Clipe nesfârșite pe manșa încrâncenată a bătrânului Tupolev TU 154. Puternică emoție a vajnicului președinte polonez Kakzynski, grăbit și mândru să reconsidere adevărul poporului său.

            Vizibilitate redusă. Controlorul de trafic, încălcând standardele, vorbește neînțeles în limba lui Beria. Pilotul ratează aterizarea pe pista scurtă a aerodromului militar, o dată, de două, de trei ori. Inexplicabil, mult lateral, în condițiile în care tehnic abordarea părea corectă.

            Încercând să îndrepte avionul spre pistă, aripa morții se înclină razant, prea razant, spre aceeași pădure blestemată, sfidând destinul. Impactul e groaznic. Umbrele ceţii se contopesc cu trupurile contorsionate, într-o îmbrățișare teribilă cu metalul și flăcările.

Dincolo de flăcări, pădurea Katynului rămâne încremenită, neatinsă, vie.

Nu știu să închei. Tragedia poloneză și tragedia lumii continuă cât timp sunt condamnate pădurile să ascundă crime.

                                                 Scriam acest text în decembrie 2010

            "După 5 ani de investigații, procurorii militari polonezi au dat publicității în aceste zile rezultatele anchetei privind prăbușirea în 2010 a avionului prezidențial polonez în pădurea de lângă Smolensk, în urma căruia și-a pierdut viața Președintele Lech Kaczynski și alți 95 oficiali de vârf, inclusiv supraviețuitori ai masacrului de la Katyn din Al Doilea Război Mondial, la a cărui comemorare zbura avionul."

            Procurorul polonez Col. Ireneusz Szelag a concluzionat că doi controlori de trafic ruși de la aeroportul din Smolensk se fac vinovați de prăbușirea aeronavei. Rǎmâne singurǎ întrebarea. Au executat un ordin?

Gala premiilor poeziei de dragoste. Cenaclul de urgenta

Varianta

Gala poeziei de dragoste. Cenaclul de urgenta

Un drept la replicǎ

          Celor care și-au exprimat nemulţumirea pentru postarea anterioarǎ.(In Zepelinul Cenaclului de urgentǎ)

            Trebuie sǎ recunosc, nu mǎ așteptam la reacţii atât de vehemente. Sunt de acord cǎ jurizarea nu a beneficiat de reguli precise și așa cum m-am temut cei patru din juriu suntem vǎzuţi precum cavalerii Apocalipsei… Menţionez cǎ nu am acordat Premiul Nobel și nici mǎcar Premiul Mihai Eminescu…

Ce spun eu în textul postat anterior?

• Niște oameni stimabili de la Cenaclul de urgenţǎ, un cenaclu nou, fǎrǎ experienţǎ și pretenţii, având și o editurǎ Art Creativ tot nou înfiinţatǎ, încearcǎ sǎ-și facǎ loc în piaţǎ cu entuziasm, propunând membrilor sǎi evenimente. Lǎudabil!
• Organizeazǎ un concurs de poezie – fǎrǎ a ameninţa ierarhiile oficiale sau neoficiale prestabilite – cumva, în grǎdina proprie, dând posibilitatea sǎ participe la competiţie și alţi doritori din afara cercului celor care publicǎ de obicei în site-ul Cenaclului.
• Tematica incitantǎ a fǎcut ca numǎrul înscrișilor sǎ se apropie de 2oo, calitativ eterogeni(toţi românii poeţi, nu?). În aceste condiţii s-ar fi impus preselecţie.
• Am acceptat sǎ intru în juriu la rugǎmintea Danielei Toma dar am cerut sǎ ne cunoaștem dinainte și sǎ ne punem de accord asupra unor reguli și criterii de jurizare. Nu s-a putut.
• Opţiunile pentru cei zece finaliști au fost total diferite așa cǎ s-a recurs la un compromis, fiecare “jurat” propunând din lista proprie 3 nume în dupǎ amiaza evenimentului.
• Notarea s-a fǎcut pe loc și opţiunile s-au armonizat cât de cât, dar, cu raportare doar la acea listǎ subiectiv alcǎtuitǎ. Era imposibil în condiţiile date sǎ nu producem neplǎceri.
• Surprinderea mare a mea nu a fost vocea nemulţumiţilor (ei pot avea dreptate! și pot înjura dacǎ simt cǎ le folosește), ci mai ales vocea unui tovarǎș la jurizare care post factum, dupǎ ce l-a notat pe câștigǎtorul locului 1, cu 9 puncte din maxim 12, se exprimǎ profitând de douǎ greșeli de tastare(am corectat) într-un comentariu:  “La gramatică aveţi carenţe. Locul întâi nici nu merita calificarea!”
• Aș putea aprecia cu aceeași unitate de mǎsurǎ: aveţi carenţe la matematicǎ(!), dar, rǎmâne între noi și la literaturǎ… dacǎ stau sǎ consult lista dumneavoastrǎ. Sincer îmi pare rǎu cǎ a trebuit sǎ rǎspund, dar aţi mai postat un comentariu insistând: “Pacat! Asta înseamnă că nu aţi avut replică. Nu v-aţi putut susţine cele consemnate în pagina blog....Chiar sunteţi PASĂREA CEŢII (Cristian Neagu). 
• De aici încolo chiar am sǎ intru în ceaţǎ la mai bunǎ vedere!

În Zeppelinul Galei poeziei de dragoste

          Ferdinand von Zeppelin obţine patentul imperial No. 98580 pentru dirijabilul care îi va purta numele în 13 august 1898. Nu știu câte cǎlǎtorii a fǎcut personajul cu vehiculul sǎu aerian, dar fǎrǎ îndoialǎ cele mai mari emoţii și desigur satisfacţii vis-a-vis de succes, le-a avut dupǎ prima cǎlǎtorie.

            Similitudinile cu evenimentul despre care vrem sǎ vorbim, Gala poeziei de dragoste, pot pǎrea oarecum forţate cǎci inventatorii dirijabilului Cenaclul de urgenţǎ, Daniela Toma și Ionuţ Calotǎ, nu sunt la prima lor aventurǎ de acest gen. Numai cǎ de data aceasta expediţia trebuia asiguratǎ cu un combustibil periculos, exploziv și insuficient controlat, cǎci poezia de dragoste poate fi nestatornicǎ și pot apǎrea turbulenţe în funcţionarea motoarelor, iar golurile de aer atât așteaptǎ.

            Fireascǎ emoţia amfitrionilor la primul concurs organizat de ei, cu atât mai mult cu cât la bordul aparatului de zbor s-au urcat aproape 200 de pasageri. Fiecare dintre pasageri și-a trimis într-o ebrubetǎ o mostrǎ care sǎ-i reprezinte și sǎ exprime potenţialul arderii lor interioare. Era obligatoriu în prima etapǎ de fǎcut o preselecţie. Înainte însǎ ar fi fost  necesar ca juriul, într-un laborator metrologic, sǎ-și punǎ de accord instrumentele de mǎsurǎ, pentru ca evaluarea cifrei octanice a poeziilor sǎ fie cât mai obiectivǎ și monstrele de combustibil alese sǎ asigure un zbor lin și o cǎlǎtorie plǎcutǎ. Din motive de agendǎ personalǎ, cei patru juraţi, George Mihalcea, Dan Ion Marta, Cristian Neagu și Ion Toma Ionescu nu s-au putut întâlni dinainte, iar propunerile fiecǎruia dintre ei pentru cei zece nominalizaţi finaliști, nu au fost deloc unitare în diversitatea lor. Ba dimpotrivǎ! Niciunul dinte competitorii de pe lista unui jurat nu se gǎsea pe lista celuilalt(am exagerat doar puţin!).

            Cifra patru a juraţilor, putea deveni cifra fatidicǎ a celor patru cavaleri ai Apocalipsei.

            Daniela Toma  a fost cea care ne-a scos din impas hotǎrând ca fiecare dintre noi sǎ se orienteze la trei propuneri. A rezultat o listǎ cu 12 concurenţi care în timpul galei sǎ-și prezinte harul din eprubetǎ, iar juriul sǎ puncteze în direct ca la Eurovizion(ce mari suntem!), atribuind puncte de la 1 la 12. Am avut plǎcerea sǎ constatǎm cǎ în aceastǎ formulǎ pǎrerile sau armonizat pe deplin. Ca sǎ dau un exemplu, pentru Marele premiu punctajul a fost 12+12+10+12 și încǎ unul, la premiul întâi, 11+9+12+9. Aici, recunosc, m-am bucurat pe mutește. Propunerile mele au obţinut Marele premiu - Florina Isache, locul 1 - Leonard Ancuţa și primele douǎ menţiuni, Sorin Lucaci la egalitate de puncte cu premiul 3 și Adi Filimon venit pe altǎ filierǎ, dar care se regǎsea și pe lista mea. Chiar dacǎ îmi voi atrage nemulţumiri, voi dezvǎlui completând în continuare lista mea iniţialǎ pentru cǎ toţi ceilalţi șase au avut poezie adevǎratǎ pe care personal am apreciat-o și care se pot simţi defavorizaţi: Emil Iulian-Sude, Daniel Dǎian, Daniel Bratu, Mihaela Aionesei, Romita Mǎlina Constantin și Mihai Viorel Anghel.

            Nu pot încheia fǎrǎ a aduce mulţumiri trupei Micul Paris care a avut darul sǎ ne ofere o ambianţǎ plǎcutǎ la bord și fǎrǎ a consemna pentru mica istorie a cenaclului numele laureaţilor;

            Marele premiu Florina Isache. (Dirijabilul a fǎcut escalǎ la Roșiori de Vede)

            Locul 1 Leonard Ancuţa

            Locul 2 Cristina Maria Firoiu

            Locul 3 Rǎducu Cezara

            Menţiuni:

            Sorin Lucaci

            Adi Filimon

            Claudia Minela

            Andrada Marin

            Viorel Gongu

            Alexandru Mǎrǎșești. El a luat si premiul de popularitate

            Felicitǎri Danielei Toma lui Ionuţ Calotǎ și editurii Art Creatic care nu a scǎpat prilejul sǎ lanseze în timpul zborului pe orbita literaturii, doi tineri frumoși cu douǎ volume noi de poezie: Iulia Toma și Alexandru Dan.

            Afarǎ, când am coborât din Zeppelinul Cenaclului de urgenţǎ, încǎ mai ploua. Semn de bunǎ rodire.

            Astept imagini de la bordul Zeppelinului.

Ora pǎmântului, ora de varǎ și pierderile planificate

            Un grup de mascaţi au intrat în dimineaţa asta în locuinţa unde își face arestul la domiciliu magnatul Vâlcov. Unele surse au  recunoscut printre mascaţi pe premierul Ponta, președintele senatului Tǎriceanu și președintele Camerei deputaţilor Valeriu Zgonea. În secret se știa cǎ va fi o consfǎtuire. S-ar dori sǎ se comaseze cumva ora pǎmântului cu ora de varǎ și, lui Vâlcov i-a venit o idée, dar el neavând voie sǎ-și pǎrǎseascǎ domiciliul a invitat douǎ din puterile statului pentru consultǎri la el acasǎ.

            E un moment favorabil când timpul stǎ pe loc și ar putea fi folosit eficient pentru rezolvarea unor probleme importante pentru ţarǎ.

            Singurul impediment ar fi cǎ s-a anunţat deja cǎ la Palatul Victoria și la Palatul Parlamentului se va stinge lumina între ora 20,30 și 21,30. Ar trebui mutatǎ ora pǎmântului odatǎ cu ora de varǎ, între 3 și 4, când toate trenurile întârzie cu o orǎ și se creeazǎ oarece confuzie.

            În cele 60 de minute când va fi beznǎ la guvern, la parlament, la Cotroceni și în toate instituţiile mai importante ale statului, se va publica în monitorul oficial Hotǎrârea Senatului cu privire la imunitatea lui Șova, iar de la DNA sub binecuvântarea orei pǎmântului, un colectiv de specialiști de la doi și-un sfert vor sustrage toate dosarele în lucru și corpurile delicte, tablourile, lingourile și banii Vâlcovului.

            Cum sǎ mai caute atunci Curtea Constituţionalǎ Hotǎrârea parlamentului dacǎ ea s-a tipǎrit în Monitorul Oficial între 3 și 4?

            Unde sǎ-și recupereze DNA-ul dosarele și probele materiale, dacǎ ele au dispǎrut în același interval de timp care s-a șters natural prin trecerea la orarul de varǎ?

            Halal Vâlcov, aferim!

Plai balai - pamflete politice