Zen _ varianta

Am starea păroasă de crisalidă

ca o piersică dată în pârg.

Lumina dospeşte în mine

şi e gata să spargă

precum gogoaşa,

eliberând

fluturele.

Ace îmi trec prin piele

împingând mahrama

gândurilor.

Întunericul, 

se scurge din ochi,

nu mai disting 

interspaţiile.

Sinapsele duduie,

iar urechile

copleşite de sunetul telegrafului

captează ca nişte pâlnii

urzeala 

curentului

electric.

O vălmăşeală de litere,

ghemotoace de fire

spiralate, 

se rânduiesc

strălucind, 

în mătasea

cuvintelor.

Crescătorul de viermi

în uniformă oficială,

verifică poziţia corectă

a piciorului de elan

în blocstarturi,

gata să dea semnalul

începerii galei.

Dacă nu am ales

cursa care mi se potriveşte!?...

M-am antrenat haotic,

înconjurând versantul înzăpezit,

până când  oboseala, 

mireasmă de pâine

aburindă,

m-a  aruncat

în somn.

Nimic nu mă mai leagănă.

Continui să avansez.

Masticând pe culuarul meu

parcurg

în  verdele frunzei de dud

ultimii metri,

încadrat de viermi. 

O ploaie mocănească

îmi inundă creierul

crud.