3-0 cu Unii...

Ungurii şi-au pierdut la Bucureşti, h-ul

            Doar două au fost momentele care m-au nemulţumit aseară. Recunosc sunt exagerat de pretenţios. Deci unu, că s-a huiduit când a fost cântat imnul Ungariei şi doi, că nu s-a huiduit la sfârşit de meci, un minut, să se ceară demisia lui Mircea Sandu. Nu revin asupra picăturii care a umplut paharul la Federaţie, am explicat pe blog rândul trecut.

            Am aflat că la televizor între timp a intrat pe fir şi Mitică Dragomir, sprinţar, din senin, ca să bage zâzanie, susţinând că miop n-am văzut bine şi că din paharul preaplin, a căzut doar un strop de şampanie...

            Închipuiţi-vă  ce impresie extraordinară am fi lăsat lumii dacă am fi aplaudat imnul oaspeţilor, după ce hoardele acelea de huligani au vrut să ne dărâme fântânile din Centrul Vechi! Istoric, mergând înapoi, i-am fi plasat în secolul XVI. O precizare se cere, că ei, nu noi, au secat fântânile umplute cu bere.

            M-am uitat, când s-a cântat imnul nostru s-au întors cu spatele, ca o haită de maidanezi pusă pe fugă de primarele Oprescu...

            Ionescule, suficient atât! Ce-ai vrea, să-şi pună doctorul ştreangul de gât? Sau preşedintelui Sandu să-şi taie vre-o venă de la degetul mic, să-i găsim săracu crestătura la buric în vreo ghenă în plic? Ai uitat că-l cheamă şi Mircea? Marţi vin otomanii ce dracu!

            Felicitări fotbaliştilor care aseară ne-au bucurat inimile şi ne-au umplut de mândrie pentru un 3-0 istoric! Şi felicitări de data asta meritate lui Piţi, care la rândul său, am căzut pe spate când l-am auzit, i-a felicitat la conferinţa de presă pe adversari, pentru modul cum le-a mers echipa.

            Sincer nu-l credeam atât de subtil.